ENACHE TUŞA SAU DESPRE „REFACEREA VIRGINITĂŢII”
Publicat de Alina Vasiliu in categoria Opinii
Sintagma din titlu nu îmi aparţine, dar este perfectă pentru descrierea ultimei acţiuni care are ca obiect articolul plagiat de lectorul universitar Enache Tuşa, director de imagine al Universităţii Ovidius din Constanţa (UOC), pe site-ul ziarului Ziua de Constanţa. Îl numesc plagiat pentru că nu ştiu cum altfel aş putea numi un articol luat cu copy-paste de la autorul real şi publicat sub semnătura altuia. Probabil ar trebui să zic „presupus plagiat” pentru că nu există o decizie a unei instanţe, dar mi se pare puţin ciudat să pun sub semnul întrebării o evidenţă. Este vorba despre recenzia «Sylvain Gouguenheim – Aristotel la Muntele Saint-Michel. Rădăcinile greceşti ale Europei creştine» publicată de Enache Tuşa la rubrica pe care o ţine în ziarul pomenit, Cartea zilei, copiată mot à mot (există un printscreen doveditor) după recenzia lui Ovidiu Pecican care a apărut în Observator cultural şi a fost inclusă apoi într-un volum.
În 21 decembrie, la puţin timp după ce l-am sunat pe Enache Tuşa pentru a-i solicita punctul de vedere, iar el m-a amânat pentru mai târziu pentru că era ocupat, textul a dispărut de pe site-ul ziarului Ziua de Constanţa. La link-ul care ducea către rubrica respectivă apăreau toate cărţile recenzate până atunci, în afară de ultima, cea care îmi atrăsese atenţia pentru neruşinarea copy-paste-ului. Am fost inspirată şi am făcut un printscreen care să arate asta. În discuţia telefonică pe care am avut-o cu Enache Tuşa, l-am întrebat de ce a dispărut textul de pe site şi mi-a răspuns că poate nu mi se deschide mie link-ul. Şi link-ul nu ni s-a mai deschis în următoarele zile. Nici mie, nici altor persoane pe care le-am rugat să verifice.
Ieri am constatat cu surprindere că materialul a reapărut pe site-ul Ziua de Constanţa, la acelaşi link, cu aceeaşi dată, ceea ce arată că omul s-a decis să şteargă urmele plagiatului printr-o cosmetizare pe care am anticipat-o atunci când a retras articolul de pe site. Rămân, însă, probele materiale ale cercetării pe care am făcut-o, rămân mărturiile oamenilor care au văzut textul pe site în forma lui iniţială şi rămâne faptul că cei de la Ziua de Constanţa au scos şi au reintrodus materialul, în cele două forme diferite ale sale, şi nu pot să cred că ar fi dispuşi să mintă pentru Enache Tuşa.
Cât despre încercarea de „refacere a virginităţii”… ar fi de-a dreptul amuzantă dacă nu ar predomina scârba faţă de asemenea manevre, care agravează fapta iniţială. Lectura noului text mi-a adus satisfacţia previzibilă de a descoperi că Enache Tuşa nu a făcut decât să parafrazeze textul foarte erudit al lui Ovidiu Pecican, producând nonsensuri de genul:
„La cunoașterea operei aristoteliene a contribuit filosofia arabă care a dominat întregul Ev Mediu, dat fiind faptul că este sau nu este adevărat că fără aportul filozofilor arabi medievali ar fi rămas complet necunoscute două secole de evoluție a științei.”
sau anacoluturi de genul:
„Arabii care au creat o dezbatere interesantă despre conceptele filosofice ale Antichității pe care s-a fundamentat întreaga cultură a modernității ne spune Gouguenheim în eseu.”
sau dezacorduri de genul:
„Demersul intelectual al gânditorilor arabi a preluat gândirea și întregul patrimoniu al Antichității, l-au reevaluat și l-au difuzat în lumea occidentală […]”.
Ceea ce mă face să-mi pun întrebări serioase asupra competenţei profesionale a lectorului universitar doctor Enache Tuşa. Dacă nici în condiţiile în care miza este reputaţia sa nu este capabil să redacteze un text decent din toate punctele de vedere, cum evoluează dânsul în general, ca lector universitar?
În tot acest timp nicio reacţie a Universităţii Ovidius nu s-a făcut auzită, în ciuda gravităţii faptelor, care afectează negativ onorabilitatea şi imaginea publică a instituţiei pe care Enache Tuşa o reprezintă tocmai din funcţia de director de imagine. Asta cu atât mai mult cu cât textele la care m-am referit nu sunt publicate în reviste ştiinţifice, ci sunt accesibile publicului larg.
Nu vreau să mă gândesc ce ar putea găsi cineva care ar lua la mână textele ştiinţifice din portofoliul lectorului universitar Enache Tuşa sau lucrările de licenţă coordonate de el. Mai ales că îmi amintesc cum, într-o emisiune la LTV, cu ceva vreme în urmă, dar tot ca director de imagine al UOC, îi apăra revoltat pe universitarii care, din cauza salariilor mici, se apucă să vândă lucrări de licenţă…
În orice ţară civilizată, acest om nu ar mai putea să ocupe funcţia de director de imagine al unei universităţi, iar lucrările sale ar fi verificate la sânge, deoarece asupra lor planează dubiul.
Cei care acum tac, sperând să fie uitat scandalul, nu şi-au făcut bine socotelile. Există un curent de opinie în societatea românească împotriva plagiatului. Curând cei care acum se uită, exasperaţi, cum oamenii pe care i-au demascat ca plagiatori îşi păstrează titlurile şi funcţiile publice vor primi satisfacţia meritată. Mediul universitar se va curăţa, este inevitabil. Internetul va fi instrumentul acestei curăţenii, pentru că digitalizarea va permite identificarea oricărui plagiat, cât de mic, care va deveni o pată mare şi de neşters asupra făptuitorului.
Spălarea reputaţiei academice va deveni la fel de grea ca spălarea banilor, iar instituţiile care vor dori să-şi păstreze sau să-şi recâştige onorabilitatea nu îşi vor mai putea permite să tolereze impostori.
Comentarii
Etichete: Enache Tu?a, Ovidiu Pecican, plagiat, Universitatea Ovidius din Constanta, Ziua de Constanta
Ianuarie 6th, 2016 at 10:32 am
Dna Vasiliu, poate ar fi cazul sa se faca lumina asupra CV-ului acestui domn Tusa, care dintr-un sofer a ajuns peste noapte lector cu doctorat. [cuvânt eliminat] sau este notoriu, dar nu asta e adevarata problema, ci faptul ca emite opinii aberante din aula unei universitati de prestigiu!
Ianuarie 6th, 2016 at 11:49 pm
Argumentele pe cari ni le puneti la dispozitie, doamna Vasiliu, nu sunt suficiente pentru a ne convinge de “presupusul plagiat” de care vorbiti in articol.
Mai mult decat atat se vede foarte clar ca articolul dv. este total tendentios. Pe dv. va intereseaza, bag seama, mai mult functiile detinute de Enache Tusha: cea de lector universitar al Universitatii Ovidius din Constanta si cea de Director de imagine al universitatii decât asa zisul presupus plagiat.
In ce priveste afirmatia tendentioasa a comentatoarei dv, “O studenta Says”, legata de faptul cã Enache Tusha a lucrat mai intâi ca sofer si apoi a ajuns lector universitar este total aiuritoare si anacronicã. Un asemenea lucru, daca este adevarat, trebuie sa fie apreciat si nu dispretuit.
Ianuarie 7th, 2016 at 6:50 am
Acesta este un material de opinie, determinat de actiunea post-plagiat (ca sa zic asa) a lui Enache Tusa. Argumentele si printscreen-urile doveditoare le puteti citi/vizualiza aici: http://alinavasiliu.ro/articole-diverse/directorul-de-imagine-al-universitatii-ovidius-din-constanta-suspect-de-plagiat/
Totul este negru pe alb, nimeni nu poate sustine, cu buna credinta, ca nu este plagiat dupa ce vede dovezile.
Cat despre vorbele studentei, asa cum v-am aprobat dumneavoastra comentariul, l-am aprobat si pe al ei, eliminand cuvintele insultatoare.
Ianuarie 9th, 2016 at 12:11 pm
Cum sa fie de apreciat ca a fost sofer?
E o persoana care pana la 30 de ani a umblat cu cheia franceza, fara vreo legatura cu cartea, desi a avut toata libertatea.
Dupa 1990 toti ratatii vechiului regim si-au construit cariere in anii de inceput. Domnul Tusa, intre 1988-1998, cand se formeaza toate reflexele intelectuale, a fost sofer, apoi intre 1998-2002 a facut o facultate de drept, domeniu in care nu a profesat o zi (era mai dicil: acolo incompetenta se tradeaza imediat).
Apoi intre 2002-2006 a facut stiinte politice si abia la 40 de ani a inceput o cariera intelectuala, asa cum este ea, un sir nesfarsit de minciuni, un lung deghizament, in functie de scena si de martori.
Faptul ca pana la 40 de ani a fost in afara lumii academice il face sa incerce o suplinire a trecutului, prin gesturi realmente penibile: doua doctorate, sute de emisiuni despre cultura, sute de carti prezentate si, la final, pareri intr-un domeniu in care nu are nicio pregatire: istoria.
Nu exista timpul fizic sa citeasca in 5 ani toate cartile recenzate, in conditiile in care nu ar fi facut nimic altceva.
De fapt, dl. Tusa este un impostor, care a intrat prin frauda in lumea universitara la varsta de 45 de ani (peste tot se prezinta ca “istoric”), varsta la care inca nu stia cum se redacteaza un text, si care vorbeste cu un tupeu absolut patologic despre valori academice.
Concursul domniei sale de accedere la postul de lector este unul promovat in mod dubios, intre disciplinele predate si continutul lucrarilor publicate nefiind nicio legatura.
Lucrarile sunt simple referate liceale despre istoria Dobrogei, acoperite de titluri pompoase, iar disciplinele predate nu au nicio legatura cu Dobrogea.
Domnul Tusa se prezinta ziarist cand ii convine, politolog, istoric, ong-ist, director, sociolog, universitar, de fapt e un simplu absolvent de stiinte politice cu grave probleme de identitate, de morala si de cultura generala.
Dar care, prin siretenie (asta e arma prostului, siretenia) i-a prostit pe multi.
Sfert-doctismul acestui om ar fi trebuit sa indeparteze orice profesionist cu bruma de constiinta de contacte. Totusi, sute de oameni din asa-zisa comunitate academica, culturala a Constantei, au stat si stau in continuare la masa cu el.
Domnul Tusa este hartia de turnesol a tarelor generice, profunde ale unui spatiu nenorocit, care isi merita soarta.
Se vor scrie lucrari de doctorat peste cateva decenii, referitoarea la farsa in centrul careia se afla dl. Tusa si in care au fost actori atatea persoane aparent onorabile si o asemenea institutie universitara, aparent onorabila.
Sofer pana la 32 de ani, jurist fara o zi de profesie la 36, licentiat la 40, doctor la 44, vector de raspindire a culturii si stiintei la 48, reprezentant (de fapt, destul de potrivit) al lumii academice constantene.
Impostura domnului Tusa ar trebui sa-i faca pe multi sa intre in pamant. Inclusiv doamna Vasiliu a participat la o emisiune a dumnealui, in care vorbea cu gratie despre valori academice, despre cercetare.
Nu e vina domnului Tusa, dumnealui e suma tarelor din jur.
Ianuarie 9th, 2016 at 12:38 pm
Da, corect, si pe mine m-a pacalit la inceput, apoi am observat ca se contrazice de la o zi la alta, ca minte si ca este de acord cu toata lumea, chiar daca cei pe care ii aproba au pareri contradictorii. Dupa aceea m-am mentinut la distanta, pana cand am vazut acest plagiat nerusinat.
Oricum, mea culpa, dar cred ca mi-am corectat greseala.
Ianuarie 17th, 2016 at 10:16 am
E interesant de vazut cum îsi va reface domnul Tusa Enache virginitatea dupa ce a recomandat ca stiintifica, pentru publicare, o compilatie facuta din puscarie de o persoana fara vreo legatura anterioara cu subiectul: “Comunicare si manipulare”.
Cei care si-au dat recomandarea initiala pentru titlul lucrarii (asa-zisii coordonatori) au o vina morala indiscutabila, dar nu si legala.
A fost o recomandare de principiu, asupra oportunitatii redactarii unei lucrari cu titlul respectiv, o chestie de principiu, care nu îi angajeaza pentru ce se întâmpla mai departe.
Dar cei care au dat referinte false pe o lucrare pe care au avut-o în fata, aia sunt cazuri penale de favorizare a infractorului.
Ei au fost factorul decisiv care a consacrat caracterul “stiintific” al lucrarii.
Editurile, având “recomandarea stiintifica” asupra manuscrisului, nu mai are nicio obligatie. Elementele-cheie îl constituie recomandarile care atesta caracterul stiintific, date asupra manuscriselor finale, nu recomandarile initiale, date de asa-zisii coordonatori asupra titlurilor.
Din punct de vedere moral, cei care au atestat o stare de fapt evident falsa (aflarea în prezenta unei lucrari stiintifice), si s-au constituit în favorizanti vaditi ai infractorilor, sunt compromisi definitiv.