Paint ball cu rahat
Publicat de Alina Vasiliu
Or avea bube-n cap Ridzi şi Udrea, DAR are şi Nemirschi, Năstase nu-i bărbat, iar Geoană este şef de bostănărie. Adevărat că Adrian Năstase se ascunde de justiţie, iar Mazăre este deplasat, DAR discursul lui Băsescu este golănesc, se amestecă în treburile procurorilor şi are Flota şi casa din Mihăileanu la pasiv.
Dialogul potentaţilor zilei, purtat prin intermediul presei, a devenit insuportabil. Chiar mă întreb cum sunt primite toate aceste replici JENANTE de către aceia care chiar au probleme în această perioadă. Când ţi-ai pierdut serviciul sau eşti pe cale să rămâi şomer, când patronul nu ţi-a mai plătit salariul de luni de zile, când copiii tăi umblă căpiaţi în căutare de slujbe, când băncile îţi bat la uşă pentru ratele restante, când trebuie să vinzi, în pierdere, ce mai ai prin casă pentru a-ţi hrăni familia, cred că îţi vine să spargi televizorul auzindu-i pe aceşti politicieni prosperi cum se porcăiesc aruncând vina unii pe alţii.
Cel mai enervant este că nu neagă acuzaţiile care le sunt aduse, ci replica preferată este „dar şi Cutărică a făcut şi-a dres”. Fiecare îşi scuză derapajele sau nesimţirile prin faptele adversarului politic. Asta-i chiar culmea, de ce noi, românii, am alege să ne uităm la el, când putem să ne uităm la celălalt? Este o sinceră indignare în discursurile politicienilor, cu toţii fiind convinşi că argumentul forte îl reprezintă măgăria altuia. Dacă le-am spune acestor oameni că întâi ar trebui să se uite în oglindă şi apoi să arate cu degetul pe alţii, le-am răsturna o întreagă viziune despre lume şi viaţă.
Da, domnule, ne-aţi convins, nu mai avem nevoie de nici un discurs, toţi furaţi şi sunteţi nesimţiţi şi vă urmăriţi numai interesele personale, durându-vă-n cot de problemele românilor. Da, ne-am prins, e o competiţie, dar nu o competiţie în folosul nostru, ci o competiţie de imagine: cine reuşeşte să-l mânjească mai eficient şi mai convingător pe celălalt, un fel de paint ball cu rahat, pentru ca măgăriile sale să pară mai mici şi mai suportabile în preajma campaniei electorale. Da, este clar, în toamnă, din nou nu o să avem pe cine să votăm şi iarăşi o să alegem răul cel mai mic şi omul cel mai puţin atins de greţoasele proiectile pentru a ne conduce pe aceeaşi cale pe care cu toţii o vedem proastă şi păguboasă. Nicio ieşire, nici un pic de bun simţ la orizont. (iulie 2009)
