Cel mai puţin ticălos
Publicat de Alina Vasiliu
Raţionament simplu: Clasa politică este ticăloasă, ştim. În întregul ei, cu ilieşti, băseşti, năstaşi, tăriceni, geoani, antoneşti, boci, berceni şi alte genuri de politicieni multiplicaţi în diverse generaţii şi promoţii, care s-au căpătuit cu toţii şi îşi urmăresc propriile interese, încercând să facă în aşa fel încât electoratul să nu moară de tot în eforturile sale de susţinere materială a tuturor acestor interese, ci să subziste de la un scrutin la altul. Este foarte clar că toţi văd electoratul ca pe o prostime care are doar rolul de a munci pentru a le susţine lor traiul bun sau puterea seniorială şi de a băga votul în urnă din timp în timp.
Şi iată că, la un moment dat – de fapt, periodic, după cum se vede – majoritatea politicienilor se coalizează împotriva unuia singur, pe care vor să-l coboare, cu orice preţ, din poziţia în care s-a cocoţat. Dacă acest politician ar fi un Ceauşescu, un dictator nebun care să mă oprime, să-mi interzică să mă exprim, să decidă singur tot ce se întâmplă în România, iar hotărârile sale să fie singurele care să-mi afecteze negativ viaţa, atunci aş înţelege revolta clasei politice şi aş aproba-o. Dar când trăim, totuşi, într-o democraţie, avem puteri separate în stat, presa se poate exprima cât de liber vrea ea să se exprime, iar majoritatea ticăloşilor se înverşunează împotriva unuia singur, este clar că acela ori nu vrea să intre ori a ieşit din cârdăşia cu ei şi atunci trebuie eliminat. Iar când vorbim despre Băsescu, mai probabilă este a doua variantă. Tismăneanu vorbea ieri, într-un editorial, despre dreptul fiinţei umane
la renaştere, la redefinire valorică. Un drept pe care îl are şi Băsescu; poate să fi făcut uz de el, de vreme ce şi-a pus ticăloşii împotrivă. Cam acesta este raţionamentul meu, simplu, aşa cum l-am anunţat.
Sunt multe reproşuri pe care aş fi avut să i le fac, eram hotărâtă să nu-l mai votez pe Băsescu şi cercetam ofertele celorlalţi candidaţi, doar-doar voi găsi unul serios care să mă determine să-i dau votul şi parte din încrederea mea. Dar de când observ manevrele de pe scena politică şi manipularea de joasă speţă pe care o practică televiziunile şi cea mai mare parte din presa scrisă, opţiunea meu se îndreaptă din nou spre acela pe care toţi ticăloşii îl vor căzut prin orice mijloace. Probabil pentru că este cel mai puţin ticălos dintre toţi.
Dintre metodele aplicate, cea mai ingenioasă este manipularea cu Iohannis, pe care am comentat-o ieri. Cea mai enervantă este coalizarea mogulilor presei cu jurnaliştii care s-au auto-manipulat în a-l vedea pe Băsescu aproape un duşman personal. Cred că deja îi enervează că, în ciuda atâtor găselniţe dintre cele mai ingenioase, nu pică. În sondaje. În cele adevărate. Căci cea mai amuzantă şi mai facilă este manipularea cu falsele sondaje, menită a ghida electorul către candidatul cu cele mai mari şanse de a-l învinge pe demonizatul Băsescu. Acesta din urmă este dat mai întâi în scădere. Pe primul loc, dar în scădere, vreme îndelungată. Apoi, cu puţină vreme înainte de campania propriu-zisă, se vorbeşte despre turul al doilea: Şoc! Geoană ar câştiga în faţa lui Traian Băsescu, deşi este în continuare pe locul al doilea în primul tur! Şi apoi iarăşi: Dublu şoc! După o scădere dramatică, Băsescu a fost depăşit cu un procent de sus numitul Geoană! Şi plusăm, că avem de unde: Triplu şoc! Oricare dintre cei trei contracandidaţi importanţi – Geoană, Antonescu sau Oprescu – l-ar învinge pe Băsescu în turul doi! Okay, băieţi, mai este timp, mai sunt procente, o să-mi facă plăcere să urmăresc jocul. Ar fi bine ca institutele acestea de sondare a opiniei publice să-şi asume rezultatele şi după 22 noiembrie. În decembrie 2004, înaintea alegerilor precedente, tot Insomar îl dădea pe Năstase câştigător cu 12 procente în faţa lui Băsescu. Vom vedea dacă istoria se repetă… (octombrie 2009)
