Chestiunea aromână şi „talibanii românofobi“
Publicat de Alina Vasiliu
19.11.2009
„Chestiunea aromână” a fost pusă în discuţie cu maximă seriozitate la Congresul Aromâ-nilor, desfăşurat timp de două zile în capitala Albaniei, Tirana, pornind de la realitatea că ea a străbătut veacurile şi continuă să emane dispute care s-ar putea repercuta la nivel diplomatic.
Istoricii şi lingviştii au nenumărate argumente, acceptate de majoritate, pentru a susţine că aromânii sunt o parte a poporului român. Diversele societăţi şi fundaţii ale aromânilor aderă la această idee demonstrată ştiin-ţific, iar alocuţiunea preşedintelui Societăţii de Cultură Macedo-Română, Ion Caramitru, a arătat că înalte personalităţi ale societăţii româneşti s-au implicat, de-a lungul timpului, în susţinerea cauzei acestui „avanpost al românismului în Balcani”, cum îl numea Nicolae Bălcescu la 1848. Iar cauza era aceea a păstrării identităţii naţionale prin şcoli şi biserici aromâne.
Şi în prezent, statul român susţine cu fonduri minorităţile de aromâni din ţările balcanice, ca pe o componentă semnificativă a românilor de pretutindeni, fapt subliniat în repetate rânduri de reprezentanţii la congres ai Asociaţiei Culturale „Aromânii din Albania”. De fapt, este singurul sprijin pe care îl primesc, ei nefiind recunoscuţi decât ca „minoritate lingvistică” de statul albanez, deşi o reciprocitate ar fi de dorit, de vreme ce albanezii sunt recu-noscuţi ca minoritate naţională în România, au reprezentare în parlament şi primesc finanţare de la statul român.
„Talibani românofobi“
Problema care a apărut în ultimii ani şi contrazice toate faptele istorice şi ştiinţifice este pretenţia unei organizaţii a aromânilor de a se organiza ca minoritate în cadrul statului român, la fel ca maghiarii, armenii, grecii sau turco-tătarii, ceea ce ar conduce la obţinerea de fonduri din partea statului. Doar aceasta ar putea fi motivaţia pentru propagarea unei idei nesusţinută de vreun argument ştiinţific, idee care ar demola, de fapt, tot ceea ce aromânii ştiu despre istoria şi limba lor şi nu ar pune nimic în loc.
S-au rostit vorbe dure la congresul aromânilor, mesajul preşedintelui fundaţiei macedo-române din America de Nord conţinând chiar cuvinte ca „talibani românofobi, dizidenţi minoritari”, cu referire la cei care au pretenţia să reinventeze istoria.
Obiect de tranzacţie la nivel european
Un mesaj tot atât de grav, dar transmis în termeni diplomatici, a dat ambasadorul României la Tirana, E.S. Viorel Stănilă, care a îndemnat asociaţiile aromânilor să îşi urmărească perseverent şi solidar scopurile comune spre a contracara astfel acţiunea celor care lucrează pentru a li se substitui în reprezentarea aromânilor de pretutindeni. „Avertismentele sunt foarte serioase şi timp nu a mai rămas” a spus ambasadorul, lăsând să se întrevadă că interese mai mari ar fi în spatele acestor „rătăciri”. „Cauza aromânească ar putea ajunge obiect de tranzacţie la nivel european”, a mai precizat ambasadorul.
De fapt, urmarea acceptării de către aromâni a unei noi istorii, inventate ad hoc, ar putea fi pierderea sprijinului pe care statul român l-a acordat constant minorităţilor din statele balcanice, atât din punct de vedere financiar, cât şi din punct de vedere diplomatic. Dacă aromânii s-ar declara etnie total separată de românitate, ceea ce s-ar câştiga în România, ca subvenţie pentru o minoritate, ar reprezenta o pierdere pentru aromânii din statele balcanice, atât la nivel de finanţare din partea României, cât şi la nivel de susţinere pe lângă guvernele statelor balcanice pentru recunoaşterea statutului lor de minoritate naţională.
