Menajeria de sticlă – scheletul unei amintiri

Nu ştiu dacă am mai spus-o, iar, dacă nu, o fac acum: în top-ul meu personal, Nina Udrescu a fost şi este cea mai bună actriţă din Constanţa. O ştiu de când eram copil şi ea era foarte tânără. Întotdeauna am crezut că, dacă ar fi plecat la Bucureşti, ar fi intrat în crème de […]

Tags: , , , , , , ,

„Nişte năroji”, y compris un regizor care vrea să satisfacă toate gusturile

Mi-e din ce în ce mai greu să scriu despre premierele Teatrului de Stat Constanţa. Nu înţeleg alegerile care ţin de repertoriu, mă dezamăgeşte mereu simplitatea de mijloace – decorurile sărăcăcioase, rămân uimită că într-o sală atât de mică am probleme în a auzi şi înţelege toate replicile, iar publicul… oare sunt doar eu enervată […]

Tags: , , , , ,

Despre relativitatea succesului în „raiul” lui Nabucodonosor

Nu am vrut să scriu despre piesa „O zi de vară”, montată la Teatrul de Stat din Constanţa, pentru că am ieşit din sală neştiind exact de ce nu mi-a plăcut. Dar, de obicei, scriind, ideile mi se limpezesc, aşa că încerc s-o fac. În plus, regizorul mi-a dat „add” pe Facebook şi în acel […]

Tags: , , , , , , , ,

O piesă tristă la care s-a râs mult. Totuşi, de ce „Gaiţele”?

„Gaiţele” este o piesă tristă. Râzi şi nu ştii de ce râzi, căci, de fapt, ar trebui să plângi. Să plângi pentru că ceea ce vezi pe scenă vezi şi în viaţa de zi cu zi. Să plângi pentru că priveşti şi asculţi oameni în care au murit cele mai elementare sentimente umane. Să plângi […]

Tags: , , , , , , , , , ,

Pagini