Un pui la amărâţi, un milion de euro la prieteni

„Ok, ne-aţi arătat că sunt legale. Dar sunt morale aceste contracte între Primărie şi partenerii dumneavoastră de afaceri?” l-a întrebat de două ori o jurnalistă de la Realitatea TV pe Radu Mazăre. Şi de două ori, el a evitat să răspundă prin da sau nu la întrebarea simplă. A răspuns „Sunt perfecte”, referindu-se, evident, la satisfacerea tuturor exigenţelor legale. Nu a răspuns nici măcar o dată „Sunt morale”, pentru că ar fi fost fals, iar absurditatea şi neruşinarea ar fi fost resimţite de toţi telespectatorii.
Aşa cum nici susţinătorii săi nu spun că aceste contracte – prin care banii constănţenilor cumpără publicitate la Telegraf şi TV Neptun – sunt în regulă, ci doar îl scuză pe primar prin presupuse alte realizări în favoarea constănţenilor. Cred că nimănui nu-i sunt străine fraze de genul „da, măi, fură, e şmecher, îşi bagă în buzunar, dar măcar a făcut şi pentru oameni ceva”.
De fapt, aşa se grozăveşte, ca şi alaltăseară la TV, „dau de mâncare la 50 000 de amărâţi pe lună”. Sau, cum spunea, şmecher, cu luni în urmă, colegilor din PSD „dau de mâncare la babe… mă iau babele şi mă aruncă în sus, ca pe fotbalişti”.
Păi, cum dai tu de mâncare, măi… Mazăre… sau Bond, sau Capone, sau cum ţi-o fi plăcând să te cheme pe ziua de azi? TU dai de mâncare sau NOI, ăştia care contribuim prin taxe la bugetul local?
Tu dai – din banii noştri – firimituri la babe, iar prietenilor le dai – legal, fireşte, dar tot de la noi – milioanele de euro, contracte grase, ca să nu sufere pe criza asta, cum spunea prietenul Strutinski, acela care se plânge () că are o relaţie proastă cu tine. Proastă, proastă, dar tot încasează banul. De ce? Pentru că, declară Mazăre în direct la Realitatea TV, „Telegraful” este cel mai tare ziar din Constanţa, după cum spune BRAT-ul (Biroul Român de Audit al Tirajelor). În realitate, singurul Telegraf auditat de BRAT este Telegraful de Prahova. Primăraşul nostru drag a scăpat o minciunică, de dragul de a-şi „perfecţiona” încă un pic contractul de publicitate cu ziarul său de suflet. De fapt, nici un ziar din Constanţa nu este auditat BRAT în momentul de faţă.
Plecăm, totuşi, de la premiza că Telegraful este primul ziar din Constanţa, cu toate că nu este o informaţie documentată, pe baza căreia ar putea fi alcătuite acte oficiale şi atribuite contracte. Dar sunt două motive pentru care este plauzibilă: 1. este un ziar care are puncte de difuzare oriunde şi-a dorit în acest oraş, în vreme ce difuzarea noastră este limitată chiar de autorităţi; 2. este ziarul care se face portavocea primarului şi, în general, a administraţiei publice care se confundă cu clanul Mazăre, ceea ce pentru un agent economic care vrea să fie informat din timp ce taxe îi mai cad pe cap, de exemplu, este foarte important; 3. este alimentat cu bani publici, ceea ce în vreme de criză este un mare avantaj.
Tot atât de adevărat este că ziarul Cuget Liber se situează pe locul imediat următor, ca audienţă, după Telegraf. Totuşi, banii de la Primărie pentru anunţuri publicitare se duc – tot primarul Radu Mazăre a zis, cu guriţa lui – (pe lângă Telegraf), către Observator, Lider de opinie, Replica, România Liberă – ediţia de Dobrogea toate fiind publicaţii cu audienţă mult mai mică decât Cuget Liber.
Explicaţia este la mintea cocoşului: Cuget Liber nu este subordonat editorial autorităţilor locale şi nu a renunţat la poziţia critică – absolut normală şi profesională – faţă de clanul care conduce Constanţa. Deci nu este considerat demn să transmită audienţei sale (a doua ca mărime) anunţurile Primăriei. Iată dovada că publicitatea pe bani publici serveşte ca mijloc de a cumpăra bunăvoinţa presei şi de a alimenta dependenţele de administraţia locală. Iată dovada IMORALITĂŢII acestor contracte.
Nu vreau să se înţeleagă că am vrea (noi, Cuget Liber) publicitate pe bani publici. Ba chiar insist pe ideea că putem publica informaţii de interes public – în măsura în care acestea se pot constitui în ştiri şi ne sunt furnizate la timp şi corect – fără a solicita plata acestui serviciu, din simplul motiv că este unul dintre rolurile presei să informeze populaţia.
Revenind de unde am plecat, la emisiunea de la Realitatea TV, prestaţia primarului Mazăre în dialog cu jurnaliştii pe care nu i-a cumpărat cu bani publici este sub orice critică. Certăreţ, agitat, nepoliticos, râzând deplasat, îngânându-şi interlocutorii cum nici adolescenţii puberi de la şcoala de corecţie cred că n-o mai fac, el s-a dovedit a fi… el însuşi, cum a observat Andreea Pora de la Revista 22, făcând imposibil un dialog civilizat.
Dincolo de morală (care-i este un concept străin, se pare), manifestările sale stranii, agresivitatea verbală, deghizările din ultima vreme, îmbrăcămintea stridentă, în toate culorile curcubeului, felul cum se dă în stambă în public, dansând la bustul gol – toate acestea mă fac să mă întreb dacă mai este sănătos la cap. Şi dacă nu cumva va scăpa pe motiv de boală psihică de orice acuzaţii ar reuşi să dovedească procurorii în privinţa sa. (august 2009)

Comenteaza

Pagini