Ai puţintică răbdare, stimabile!

Înainte de alegerile astea, pe oricine ai fi întrebat ţi-ar fi spus că votul de acum e un barometru. Era un fel de parolă pe care ne-o spuneam unul altuia, mobilizându-ne pentru alegeri. Ştiam cu toţii, doar suntem electoratul acela cu discernământ, că votăm pentru europarlamentare, nu pentru parlamentare, că votăm pentru a vedea dacă mai avem vreo şansă sau ne facem bagajele şi ne cărăm. Oricine ne-ar fi întrebat care este orizontul de aşteptare pentru o schimbare a puterii din România, am fi răspuns că va fi posibil „abia în 2020”. Atunci, mă întreb, de unde nebunia asta, urgenţa pe care o exhibă unii pentru o schimbare imediată? 
Cum, frăţiware, să se schimbe puterea dacă nu sunt pârghii legale? Când există o majoritate coruptă în Parlamentul României, majoritate cu ajutorul căreia se menţine puterea şi care nu va face nici în ruptul capului un pas înapoi, fiindcă pasul ăla i-ar duce fix în spatele gratiilor pe mulţi dintre ei, ce să facă băieţii ăştia buni de la USR – Plus ca să răstoarne situaţia acum, imediat, urgent? 
Avem de-a face cu un monstru rănit care va încerca orice ca să rămână în viaţă, iar cea mai eficientă strategie este „dezbină şi stăpâneşte”. Şi ce armă este mai bună pentru dezbinare decât dezinformarea, mai ales când în Opoziţie ai de-a face cu atâtea antagonisme care pot fi exploatate?! 
Antagonismul dintre PNL şi noile partide, USR şi PLUS, antagonismele dintre USR şi PLUS, antagonismele dintre atâţia influenceri şi atâtea canale mass media… Aşa că cel mai mare rău pe care putem să-l facem este să credem, să comentăm şi să dăm mai departe diverse ştiri care apar pe marginea acestor antagonisme. Unele pot fi reale, pentru că înşişi politicienii sunt expuşi dezinformărilor, iar ei, fiind implicaţi direct în lupta asta, au fitilul chiar mai scurt decât noi, ăştia care chibiţăm şi votăm de pe margine. Plus că nu toţi politicienii sunt aşa de inteligenţi şi/sau aşa de curaţi cum ne-ar plăcea să fie. 
Cât despre strategiile postelectorale, este foarte clar că acum Opoziţia trebuie să-şi continue demersul de a limita daunele produse de acest comando anti-Justiţie format din PSD, ALDE şi UDMR. E clar că cea mai bună şansă de a răsturna PSD de la guvernare o are PSD 2, PSD reloaded, adică ProRomânia lui Ponta. E clar că, dacă Tudose ar ajunge premier, nu ar continua atacul împotriva Justiţiei pentru că atunci ar compromite oportunitatea partidului său de a înlocui PSD. Aşa că, pentru orice ar negocia Dan Barna cu Ponta, ar trebui să ne gândim că e o negociere necesară, nu să sărim de fund în sus: „Mă tem de trădare!” . Reacţiile astea sunt exact ce doreşte şi preconizează echipa de efecte speciale a PSD-ului. 
Să ne rugăm să nu se rupă legăturile firave care îi unesc pe oamenii din Opoziţie, să ne rugăm să fie înţelepţi şi să îşi exploateze punctele tari, nu să se ducă la fund din cauza balastului pe care fiecare dintre cele trei partide în care ne punem speranţa îl are, în mai mare sau mai mică măsură. Să ne rugăm să se pună la aceeaşi masă şi să-şi potrivească ceasurile. Acţiunile haotice, colportarea dezinformărilor, inflamarea conflictelor nu pot decât să transforme victoria nesperată de etapă într-un eşec pe termen lung. 
Oricât mi-ar fi de greu să spun asta, oricât m-a scos din minţi Iohannis în toţi anii ăştia, prin inacţiune şi moşmondeală, cred că în acest moment este un exemplu de urmat, pentru că i-a ieşit. A încasat multe, a pierdut sânge, a leşinat, dar şi-a revenit ca un supererou de Marvel, atunci când monstrul deja se întorsese cu spatele, sigur de victorie. 
Deci amintiţi-vă că a fost doar un barometru, că schimbarea aia adevărată o aşteptăm abia în 2020 şi aveţi puţintică răbdare, ca ficusul de la Cotroceni (no offence)!

Comentarii

comentarii

Etichete: ,

Comenteaza

Pagini