Aromânii fârşeroţi din Albania nu se vor „makedonarmânji“
Publicat de Alina Vasiliu
9 iunie 2010
Preşedintele României, Traian Băsescu, s-a întâlnit ieri, la Tirana, şi cu 180 de reprezentanţi ai comunităţii aromâne, din Albania, care se consideră parte a poporului român şi care s-a bucurat de-a lungul timpului de sprijinul statului român.
Păstrarea limbii şi a obiceiurilor a fost susţinută cu fonduri pentru înfiinţarea de şcoli şi biserici aromâne. Fluxul de fonduri dinspre România către aromânii din Albania a fost întrerupt odată cu instaurarea dictaturii comuniste în cele două ţări şi a fost reluat după 1989, dar la un nivel mult redus.
La întâlnirea de ieri, preşedintele a participat la discuţii privitoare la situaţia aromânilor din Albania, a primit cadouri şi a asistat la un spectacol cu muzică tradiţională aromână.
Tot ieri, cu prilejul vizitei preşedintelui României, Asociaţia Culturală „Aromânii
din Albania” (ACAA) a emis un comunicat, pe care îl publicăm în exclusivitate, mai jos.
„Cuget Liber” a prezentat pe larg problemele aromânilor din Albania, care acuză „Consiliul Armânjilor” (C.A.) că încearcă să-i dezbine, având o atitudine ce încurajează încercările grecilor de a-i asimila pe aromâni minorităţii elene, minoritate care ar dobândi, astfel, o influenţă sporită în Albania.
Acelaşi Consiliu al Armânjilor, din care face parte şi asociaţia care a fost condusă de deputatul Costică Canacheu, susţine ca aromânii să fie recunoscuţi ca minoritate în România, cu toate că majoritatea celor care vorbesc acest dialect se consideră parte a poporului român.
Poziţia Asociaţiei Culturale „Aromânii din Albania“ (ACAA) faţă de statutul, tezele şi acţiunile Consiliului Armânjilor (Makedonarmânjilor – CMA)
În cei 19 ani de existenţă, Asociaţia Culturală „Aromânii din Albania” (ACAA) şi-a confirmat pe deplin statutul de apărător al tradiţiilor, culturii şi limbii aromânilor. În acest sens, Albania nu este un „teren viran”. Ca urmare a activităţii ACAA, autorităţile albaneze sunt astăzi dispuse să trateze cu mai multă deschidere chestiunea aromânească.
Acesta este contextul de care trebuie să ţină seama orice implicare din exterior, inclusiv a persoanelor din Franţa sau Germania care nu ne-au fost alături din anul 1991 până în anul 2008, iar acum îşi imaginează că se pot aşeza în fruntea luptei pentru drepturile aromânilor.
Istoria aromânilor nu se poate învăţa de la amatori. Pentru aromânii din Albania au mai multă importanţă scrierile unor savanţi ca Cicerone Poghirc, Petre Nâsturel, Matilda Caragiu Marioţeanu, Neagu Djuvara, Max Demeter Peifyss, Nicolae Saramandu, şi mulţi, mulţi alţii, aromâni sau străini.
CMA nu are cuvântul ultim şi nu este unica autoritate care să le spună aromânilor cum a fost istoria, inclusiv în privinţa imigrării aromânilor în România, la începutul secolului trecut. Numeroase documente şi publicaţii stau mărturie în acest sens. Cea mai mare parte a liderilor CMA au crescut, au fost educaţi şi s-au format ca intelectuali în România, fără a suporta niciun fel de discriminare pentru că erau aromâni. Nu trebuie confundate persecuţia politică şi cea etnică. Chiar liderii de azi ai CMA sunt dovada vie că aromânii din România nu au suferit niciun fel de persecuţie etnică.
În România, aromâna s-a păstrat mai bine decât oriunde în Balcani. Cel mai bine vorbesc idiomul aromânii din România, mari şi mici.
Aromânii cer în mod legitim ca drepturile lor să fie sprijinite de România, dată fiind natura relaţiilor de înrudire lingvistică, etnică şi culturală dintre ei şi această ţară.
Cei care condamnă România pentru ajutorul acordat aromânilor nu oferă nicio alternativă reală la acest ajutor. Se mărginesc să critice şi să colecţioneze titulaturi, ca să îşi mascheze lipsa de activitate concretă. Activitatea lor este mai degrabă distructivă decât constructivă.
CMA nu poate fi o „asociaţie a aromânilor din toate statele din Balcani”, aşa cum se pretinde, pentru că nu există nicio instanţă judecătorească „balcanică” în drept să legalizeze existenţa unei astfel de asociaţii.
Cea mai mare „contribuţie” a CMA, de la înfiinţarea sa, a fost inventarea unui nou nume pentru aromâni – „makedonarmânji”. Dar, în cazul aromânilor din Albania, acest nume produce confuzia cu denumirea unui alt grup etnic – macedonenii, care au statut de minoritate naţională. Cererea CMA ca aromânii din Albania să îşi abandoneze denumirea oficială este o absurditate.
ACAA a lucrat întotdeauna pentru recunoaşterea aromânilor din Albania ca “aromâni”. În acest sens stau mărturie articolele publicate în revista “Frăţia” şi scrisoarea adresată ambasadorilor acreditaţi la Tirana, la 22 februarie 2010. Stabilirea relaţiei dintre aromâni şi celelalte ramuri ale românităţii trebuie lăsată în seama oamenilor de ştiinţă.
Vangjel Shundi, Preşedintele ACAA
