Iubiţi-i!
Publicat de Alina Vasiliu
Cum să-i înveţi să fie buni într-o lume rea? Cum să-i înveţi să iubească într-o lume plină de ură? Cum să-i înveţi să fie cinstiţi într-o lume coruptă? Cum să-i înveţi să fie profesionişti într-o lume plină de impostori? Cum să-i înveţi să preţuiască valorile spirituale într-o lume condusă de valoarea banului? Cum să-i înveţi calea cea dreaptă când compromisul pândeşte la orice pas?
Sunt cele mai mari provocări care stau în faţa părinţilor, şi foarte mulţi nu le fac faţă onorabil. Din păcate, toate calităţile de mai sus sunt considerate a fi slăbiciuni, într-o societate tot mai comparabilă cu o junglă. Din păcate, majoritatea părinţilor sunt nerăbdători să le ascută colţii şi ghearele propriilor progenituri pentru a le pregăti pentru viaţă, atunci când nu sunt mult prea ocupaţi ca să le poată oferi atenţia pe care o merită. În combinaţie cu exemplele proaste pe care copiii le văd pretutindeni şi cu nepăsarea celor mai mulţi profesori, concentraţi mai degrabă pe propria supravieţuire decât pe misiunea educativă, avem ca rezultat produse umane de o calitate inferioară.
„Armele” pe care părinţii îşi imaginează că le pun în mâinile copiilor sfârşesc prin a se dovedi tot atâtea handicapuri, piedici în calea construirii unei existenţe frumoase şi semnificative. Ura, compromisul, oportunismul, veleitarismul, dragostea de bani sunt bolovani care atârnă de sufletul lor, le sug bucuria de a trăi şi ne lasă să contemplăm acele fiinţe cu privirea goală, care se plictisesc mereu şi nu ştiu ce pot face cu viaţa lor dincolo de micile conflicte sau plăceri de zi cu zi.
Dacă am medita mai mult asupra adevăratelor valori, am vedea limpede că bunătatea, toleranţa, iubirea, cinstea, cunoştinţele solide, un spirit viu şi căutător, preţuirea vieţii şi abilitatea de a o înţelege sunt cele care dau adevărata putere şi consistenţă oricărei fiinţe umane. Cu aceste „arme”, copiii noştri vor putea ţine piept oricăror bătălii. Poate nu vor acumula averi impresionante, poate nu vor deveni magnaţi sau supermodele, dar vor fi fericiţi şi împliniţi.
Iar primul dar pe care putem să îl facem copiilor noştri, nu doar de 1 Iunie, ci într-un flux continuu, din prima oră a lor de viaţă până la ultima noastră suflare, este iubirea. Nu iubirea egoistă şi înrobitoare, care îi împinge pe unii părinţi să controleze total vieţile urmaşilor, ci iubirea care mângâie, care eliberează spiritul şi găseşte soluţii pentru orice problemă de viaţă. (1 Iunie 2010)
