ORGANIZAŢIA CARE SUSŢINE CĂ AROMÂNII NU SUNT PARTE A POPORULUI ROMÂN REACŢIONEAZĂ LA UN ARTICOL DIN „CUGET LIBER“

18 martie 2010

Spre surprinderea mea, la aproape două săptămâni după publicarea unui articol despre problemele aromânilor din Albania, (Aromânii din Albania refuză să devină masă de manevră pentru revendicări teritoriale), am primit un drept la replică, întins pe şase pagini, de la „Consiliul Armânjilor” (C.A.), organizaţie considerată de mulţi dintre aromâni, atât din România, cât şi din Albania, ca principal factor de dezbinare între cei care doresc să-şi păstreze identitatea şi tradiţiile.

Articolul meu aducea în atenţie problemele aromânilor din Albania, care întâmpină mari greutăţi în demersul de a dobândi statut de minoritate (aparţinând poporului român) şi drepturile care vin odată cu acest statut. Totodată, ei sunt confruntaţi cu încercări de a fi asimilaţi minorităţii greceşti din Albania, care încearcă să-şi sporească influenţa în regiunea Epirului de Nord. În acest sens, aromânii din Albania acuzau şi acţiunile unei organizaţii intitulate Consiliul Armânjilor, care încearcă să-i dezbine pe aromâni, contrazicând apartenenţa lor la poporul român şi susţinând teoria unui popor regional vorbind o limbă neo-latină, cu dublă origine, greacă şi latină.

Acest Consiliu al Armânjilor susţine declararea aromânilor ca minoritate naţională în România, dar nu şi în Grecia, faţă de care se poartă cu mănuşi, din cauza opoziţiei întâmpinate din partea acestui stat la încercarea organizaţiei de a fi dobândit statut participativ la Conferinţa INGOs (pentru organizaţii neguvernamentale internaţionale) a Consiliului Europei. În condiţiile în care aromânii din Albania vor cu orice preţ să evite a fi asimilaţi abuziv minorităţii elene, pentru a nu deveni masă de manevră pentru interesele teritoriale ale Greciei, poziţia oficială a „Consiliului Armânjilor” favorizează o eventuală manipulare în sensul satisfacerii acestor interese.

Dreptul la replică nu poate fi publicat în forma în care ne-a fost remis, din trei motive:

– ar ocupa prea mult spaţiu tipografic (două pagini de ziar)

– nu consider că articolul publicat în Cuget Liber este insultător sau calomnios

– respectivul drept la replică, publicat de sine stătător, s-ar constitui în propagandă nejustificată în favoarea teoriei susţinute de Consiliul Armânjilor, care nu mă convinge şi pe care nu o susţin.

Pentru a dovedi, însă, transparenţă şi disponibilitatea de a asculta ambele părţi, voi rezuma problemele conţinute în scrisoarea C.A., permiţându-mi şi câteva observaţii la obiect:

– „Consiliul Armânjilor” (C.A.) respinge acuzaţiile de propagator al «panelenismului», de «dezbinator al etniei», de «talibani româno-fobi», «organizaţie neo-aromânistă».

Calificativele au fost lansate, în diferite ocazii, nu de Cuget Liber, ci tot de aromâni sau organizaţii ale aromânilor. Din păcate, C.A. nu are aceeaşi atitudine de respingere faţă de adresările denigratoare proferate de Fara Armânească, organizaţie care face parte din C.A., la adresa unor personalităţi aromâneşti care nu îi împărtăşesc vederile: «criminalii neamului nostru» (armânesc – n.n.), «tovarăşi», «spioni», «profesoraşi».

– C.A. respinge acuzaţia de panelenism, dar susţine, totuşi, că nu vizează o soluţie de tipul „minoritate naţională” şi pentru aromânii din Grecia, întâi pentru că organizaţii ale aromânilor din Grecia nu fac parte din C.A., care, prin urmare, nu poate vorbi în numele lor. Dar şi pentru că „în Grecia Armânii se consideră «popor constitutiv».”

Aici trebuie să precizez că nu există sintagma «popor constitutiv» în legislaţia elenă, care nu recunoaşte existenţa vreunei minorităţi etnice în Grecia, ci a unei singure minorităţi religioase, musulmanii.

Şi problema e că acuzaţia de imixtiune a Consiliului Armânjilor în afacerile asociaţiilor aromâneşti din Grecia o aduc tocmai aceste asociaţii, cum recunoaşte şi C.A. printr-o scrisoare adresată Consiliului Europei, în care încearcă să se disculpe.

– În mod paradoxal, C.A. afirmă că „divizarea Armânilor în două tabere opuse este un artificiu întreţinut de unele cercuri din România, care «fabrică» şi încurajează cu banii contribuabilului român, aşa zise «asociaţii româneşti din afara frontierelor».”

Totuşi, în acelaşi timp, cere statului român să aloce bani de la buget pentru o pretinsă minoritate naţională armânească în România. Ironia este că, atunci când se referă la România în graiul matern, cei autointitulaţi „armânji” o numesc „Armânia”!

– C.A. reacţionează şi la organizarea Congresului Internaţional al Aromânilor, care a avut loc la Tirana în noiembrie 2009, acuzând că „la acest Congres au participat numai câteva zeci de persoane, în mare majoritate români, iar lucrările s-au desfăşurat exclusiv în limba română.”

Fiind prezentă la congresul de la Tirana, trebuie să arăt, potrivit propriilor mele observaţii, că toţi delegaţii la congres au fost aromâni sau meglenoromâni (excluzând jurnaliştii şi cei câţiva invitaţi), şi s-a vorbit în aromână (cu excepţia întâlnirilor cu presa şi unei părţi din lucrările simpozionului ştiinţific), deci afirmaţiile C.A. sunt neadevărate.

– În privinţa aromânilor din Albania, care luptă pentru a fi recunoscuţi ca minoritate a statului român, C.A. consideră că „este limpede că această asociaţie (Asociaţia Culturală „Aromânii din Albania”) este întreţinută şi finanţată de România” şi ne transmite, nouă şi Guvernului României, că majoritatea aromânilor din Albania doresc să-şi afirme o identitate aparte, departe de interesele României sau Greciei.

Prin aceste afirmaţii, C.A, cade, mi se pare, în aceeaşi greşeală de care îşi acuză adversarii: se erijează în reprezentant al tuturor aromânilor, obligându-i la o identitate pe care nu toţi vor să şi-o asume.

– CA contrazice teoria majorităţii lingviştilor, care consideră că aromâna este un dialect al limbii române, opunându-i „cealaltă «majoritate» a lingviştilor care susţin că armâna este o limbă aparte, apărută în Macedonia Antică, cu aproape 300 de ani înaintea celei din Dacia!”

Şi este corect că dialectul aromân al limbii române s-a format pe teritoriul Macedoniei antice, începând cu aproximativ 250 de ani înainte de cucerirea Daciei de către romani; dar dreptul la replică nu spune şi că substratul romanizării l-a constituit o populaţie tracică din acelaşi trunchi lingvistic cu daco-geţii nord-dunăreni. Despre pretinsa limbă macedoneană pe care ar fi vorbit-o strămoşii „neoaromâniştilor” de azi nu se ştie nimic, iar teoriile cele mai răspândite susţin că ea dispăruse deja la data aceea, sub influenţa elenizării.

– C.A. ne instruieşte şi în privinţa sintagmelor pe care avem voie să le folosim în ziar: „Utilizarea, în numele Armânilor, a unor sintagme de genul «Patrie-mamă», «dialect al limbii române», «origine română», «parte a poporului român» demne de jumătatea secolului al 19-lea, este inutilă şi inacceptabilă astăzi când Europa încearcă să se reconcilieze cu ea însăşi prin acceptarea diversităţii ei culturale.”

Intransigenţa acestei fraze mă uimeşte; mă întreb cu ce autoritate ar putea oricine să „interzică” sintagme ca cele de mai sus şi de ce ar fi ele învechite sau perimate. Mai ales că se referă la adevăruri încă valabile azi, măcar pentru o parte din aromâni.

– CA face şi aprecieri destul de vagi cu privire la „deciziile politice neinspirate ale României”, din a doua jumătate a secolului al 19-lea, acuzând, de fapt, că interesul statului român pentru aromâni ar fi avut ca finalitate „imixtiunea politică a României în Balcani” şi ar fi generat urmări tragice pentru aceştia.

Cum problema pusă în discuţie este cedarea Cadrilaterului – prezentată ca şi cum ar fi fost un act benevol, îndreptat chiar împotriva aromânilor din zonă -, nu pot să nu observ că C.A. omite episodul sosirii aromânilor în România, în 1925, în urma propriei lor voinţe şi a acordului autorităţilor româneşti şi împinşi de condiţiile vitrege din teritoriile în care vieţuiau. Sterie Hagigogu scria despre acest episod: „sentimentele inima şi sufletul lor au şi ales drumul de urmat, singurul drum care simţeau că-i va duce la limanul mântuirii. Era drumul reîntoarcerii lor la sânul Patriei mume, de la care au fost smulşi de vitregia soartei, din timpuri imemoriale. Astfel, ideia emigrării lor în Ţară încolţeşte.”

O delegaţie a macedoromânilor a mers în audienţă la Guvernul României, unde a primit un răspuns favorabil pentru colonizare. Ministrul Agriculturii, Al. Constantinescu, se exprimase categoric în acordarea sprijinului său pentru aromâni. La scrisoarea din 20 octombrie 1924, adresată de Sterie Hagigogu, Al. Constantinescu răspunsese astfel: „De când aţi fost împărţiţi între patru state, am ştiut că sunteţi pierduţi. Să salvăm acum ce mai putem salva. Cadrilaterul are nevoie de voi. Scrie din partea mea aromânilor să trimită delegaţi să ia contact cu guvernul, căci toţi le vom da concursul.”

La toate cele de mai sus, C.A. mai adaugă afirmaţii ciudate, neprovocate de vreun cuvânt apărut în ziarul nostru. De aceea nici nu le voi lua în discuţie.

În schimb, C.A. omite să se refere la pasajele din articolul meu care nu îi convin. Şi am să exemplific doar cu respingerea de către Consiliul Europei a cererii C.A. de a obţine statut participativ la INGOs, în urma protestelor înaintate de Grecia şi Bulgaria. Dată fiind decizia negativă a CoE privind cererea C.A., se poate considera că acesta dezinformează când afirmă că statutul „i-a fost acceptat de organismele europene precum Consiliul Europei şi Directoratul General OING de la CoE”.

Cum reacţia C.A. la articolul meu a fost disproporţionată, iar problemele (ce interesează comunitatea aromână, cu o pondere mare în Dobrogea) par a fi grave şi stringente, probabil că voi reveni pe acest subiect.

5 comentarii to “ORGANIZAŢIA CARE SUSŢINE CĂ AROMÂNII NU SUNT PARTE A POPORULUI ROMÂN REACŢIONEAZĂ LA UN ARTICOL DIN „CUGET LIBER“”

  1. Andrei Says:
    Iulie 4th, 2012 at 3:33 pm

    Urat. Romania se poarta cu aromanii, exact asa cum se poarta si Grecia.
    Aromanii din Romania se declara romani, iar cei din Grecia se declara greci, pentru ca ambele natii au mentalitati agresiv nationaliste si pentru ca acest popor nu se vrea marginalizat nicaieri.
    Sintagmele folosite in articol sunt partinitoare si ar putea fi inlocuite cu variante mai putin romano-centriste:
    “patria mama”=”tara cu cea mai mare populatie de vorbitori ai ramurii balcanice a limbii latine”
    “dialect al limbii române”=”dialect latin-balcanic”,”dialect al protoromanei”
    “origine român?”=”origine comuna cu cea a romanilor”
    “parte a poporului român”=”parte a latinitatii balcanice”

  2. Alina Vasiliu Says:
    Iulie 16th, 2012 at 5:10 pm

    Avem viziuni diferite asupra acestui subiect. Nu pot face inlocuirile pe care le solicitati pentru ca nu sunt de acord cu ele.

  3. Florin Croitoru Says:
    Ianuarie 27th, 2013 at 2:26 pm

    Aromânii sînt români? În acest caz de ce nu î?i spun ?i ei români?
    Este exclus ca aromânii s? se fi desprins din români, adic? s? fi emigrat din România în Grecia dup? formarea limbii române.
    Grecii spun c? aromânii sînt greci romaniza?i. Eu spun c? acest lucru este exclus pt c? nu se putea forma un dialect românesc din greci ce au înv??at latina care mai apoi a dat aromâna.Asta pt c? greaca ?i traco-daca erau diferite.Nu se poate ca din latin? s? fi evoluat româna plus dialectul aromân. S-ar fi format limbi diferite.Limba român? s-a vorbit în trecut prin Europa Central? ?i Europa de R?s?rit pe un teritoriu imens.S-a vorbit ?i în Balcani acolo unde acum se vorbe?te bulgara ?i sîrba iar dialectele române?ti s-au vorbit ?i în Grecia ?i Albania ?i se mai vorbesc înc?.Este exclus ca din latin? s? se fi format o limb? pe un teritoriu imens, o limb? cu a?a de pu?ine dialecte , iar în Italia s? se formeze o limb? cu a?a de multe dialecte.P?rerea mea este c? noi românii vorbim dialectul pe care l-a vorbit ?i Burebista iar makedonii (aromânii) vorbesc dialectul pe care l-a vorbit ?i Alexandru Makedon. C?uta?i pietrele vechi aflate prin muzee. Este imposibil s? nu fi scris makedonii antici pre limba lor.Scrierile acelea sînt prezentate ca fiind grece?ti.

  4. Florin Croitoru Says:
    Ianuarie 27th, 2013 at 2:28 pm

    Au!! Schimbati tagul forumului ca nu se vad diacriticele.Puneti Central European sau UTF 8.

  5. Ghergu Florin Says:
    Octombrie 6th, 2014 at 3:12 pm

    Alina Vasiliu ,daca ai fi fost cetatean alGreciei,probabil ca ar fi trebuit sa semnezi Vassilliou ,ceva de genul asta..Alina nu amidee cumpoate fi grecizat.In macedonia ai fi devenit probabil Vasilievska..sitot asa in toate tarile balcanice ar fi aparut numele cu o foarte puternica rezonanta a limbii majoritare din acea tara.Afirm asta pentru ca de ceva timp ma tot plimb pe diferite site-uri din acele tari si nu am avut cum sa observ acest lucru.Dupa cum nu am putut sa nu observ ca insisi aroanii de acolose numesc in diferite feluri (gramusteni,firseriti si alte denumiri pe care nu le-am retinut ) numai ca aromani mai exact armani nu isi spun ei.Poate ca le lipseste sentimentul nationalist de arman ? Nu cred ca este folositor sa afirmi in Grecia,Macedonia,Bulgaria sau Albania ca armanii sunt de fapt romani.Acolotrebuie afirmat doar ca eisunt armani si ca acele state trebuie sa le ofere scoala in limba materna ( nu am retinut ca ar exista scoala in limba armana in acele tari,scoli sustinute din bugetul de stat sau local asa cum ar fi normal).Ca dupa ce vor fi trecut niste ani in care copii sa invete in limba materna,ca acei copii odata ajunsiadultivor descoperi inrudirea strinsa dintre limba lor materna si limba romana ,asta e alta poveste.Dar acum ei au nevoie de scoala in limba ,materna pentru a nu isi pierde identitatea lor de armani ! Si scoala asta cred eu ca mai trebuie sa aibe ceva esntial,si anume grafia cu caractere latine ( iar mai departe a folosi ortografia romaneasca ar fi un alt pas),pentru ca sint debusolat de multimea de modalitati in care scriu armanii din acele tari.

    post scriptum Exista in Serbia o minoritate nerecunoscuta de statul sib , minoritate generic numita de catre sirbi ca vlaski…asta nici macar nu sunt aromani,eu sunt romani de limba romana ( se vorbeste un dialect banatean si unul oltenesc,cu influente sirbesti),si nici ei nu sint sprijiniti de loc de statul roman :((( Aerbia nu vrea sa accepte numele de romani pentru acei vlaski , dar nu accepta nici faptul ca eivorbesc o alta limba decit limba sirba ,si deci sunt o minoritate nationala care trebuie tratata ca atare.Eu unul cred ca guvernele Romaniei ar trebui ca in acest domeniu sa ia lectii de la UDMR ,sau eventual sa infiinteze o agentie guvernamentala care sa sprijine romanii si armanii din strainatate,si care sa fie pusa sub conducerea unui udemerist ,poate ca unul din ei cu indaratnicia lor nativa va reusi ceea ce romanii nu au reusit pina acuma !!!Din acest motiv spun ca trebuie sa ne fie de rusine noua romanilor din Romania.

Comenteaza

Pagini