Balşoi la Constanţa: Un balet mare pe o scenă meschină
Publicat de Alina Vasiliu
Înghesuială mare pe mica scenă a Teatrului de Operă şi Balet Oleg Danovski – pentru cei încă nefamiliarizaţi cu noile denumiri, în continuă schimbare ale instituţiilor de cultură constănţene, fac precizarea că este vorba despre fostul Teatru Dramatic „Ovidiu” – la „Spărgătorul de nuci” prezentat de Teatrul Balşoi din Moscova.
Înghesuială şi în sală, unde numărul mai mic de scaune rămas în urma renovării şi o anumită „originalitate” în numerotarea rândurilor, i-au plimbat pe cei care au achiziţionat bilete pe rândul 16 (inexistent) între balcon, parter şi plasatoare. Au mai fost şi locuri dublate, „beneficiarii” fiind rugaţi să-şi ia banii înapoi şi, în urma refuzului (oamenii veniseră să vadă spectacolul şi erau hotărâţi să o facă), aşezaţi pe scaune pliante.
La un anumit moment, pe scenă erau 20 de balerini, nu mai aveai unde să arunci un ac, iar zânele cu tutu-uri dansau ca în bancul cu acvila care zbura printr-un canion ce se tot îngusta: fâl-fâl, dar cu aripile din ce în ce mai strânse…
Niciodată scena fostei săli de festivităţi a liceului „Mircea cel Bătrân” nu a fost considerată potrivită pentru balet, acesta fiind şi motivul pentru care trupa „Oleg Danovski” îşi ţinea înainte vreme spectacolele la Casa de cultură. Cu atât mai puţin Balşoi (=mare – lb.rusă) s-ar putea simţi în largul său aici.
Protagoniştii spectacolului, Elena Andrienco şi Alexandru Volcikov, cei care i-au întruchipat pe Marie şi pe Spărgătorul de nuci transformat în principe, au avut evoluţii fenomenale, răsplătite ca atare de public. Şi ceilalţi solişti au arătat clasa pe care publicul se aştepta să o vadă şi au fost aplaudaţi îndelung şi cu entuziasm.
Ansamblul, însă… Când asişti la un spectacol cu Balşoi, ale cărui spectacole le-ai mai văzut pe Mezzo şi al cărui prestigiu a intrat în istorie, te aştepţi la frumuseţe ideală, exactitate matematică, sincronizare precisă, profesionalism neştirbit de vreo fluturare de braţ în contratimp. Am văzut greşeli, am văzut nesincronizări, am văzut chiar două intrări ratate, înainte de vreme, ceea ce m-a cam dezamăgit.
Şi, trebuie să fiu cinstită, Spărgătorul nostru de nuci, adică acela al Companiei „Oleg Danovski”, în coregrafia lui Gheorghi Kovtun, artist emerit al Federaţiei Ruse, m-a satisfăcut mult mai mult, din punct de vedere estetic şi din punct de vedere dramatic. Povestea spusă de Iurie Grigorovici (regizor, coregraf şi autor al libretului) cu trupa Balşoi este mai simplă şi mai puţin impresionantă, nu atinge sufletul în felul în care o face varianta constănţeană. Iar interpretarea lui Horaţiu Cherecheş este comparabilă ca virtuozitate cu aceea a tânărului balerin rus, având însă un plus de sensibilitate şi de trăire.
Alo, doamna Mazăre!
Spectacolul de sâmbătă seara mi-a reînviat supărarea că un oraş mare ca al nostru nu are o scenă potrivită pentru spectacole mari şi nici proiecte care ar putea fi realizate în viitorul apropiat. Avem însă, iar asta chiar mă enervează, proiect de orăşel lacustru cu localuri de distracţie pe lacul protejat Siutghiol (de parcă n-ar fi destule!), cu mari şanse de a exista foarte curând. Viaţa de noapte a turiştilor este o preocupare foarte apropiată de sufletul primarului Mazăre. Şi este normal, de vreme ce este un obişnuit al cluburilor, dar nimeni nu l-a văzut vreodată la teatru.
Zice lumea că mama sa ar fi singura amatoare de artă din familie. Doamnă, poate-i băgaţi minţile-n cap, meritaţi, merităm un climat mai bun şi condiţii civilizate pentru industria de spectacol a Constanţei, nu doar cluburi, cazinouri, muzică house, beţii pe bani mulţi, prostituţie, fiţe şi sclipici! (ianuarie 2008)