Tăntălăul şi gogomanul
Publicat de Alina Vasiliu
Motto: „Ştiţi de ce nu-mi plăcea şcoala? Nu-mi plăcea pentru că începea dimineaţa. Nu-mi plăcea că erau lungi orele…” – Radu Mazăre
Îmbrăcat într-unul dintre costumele sale de papiţoi, Mazăre a încălcat îndemnul la bun simţ transmis de sindicate politicienilor şi s-a prezentat la deschiderea festivă a anului şcolar. Doar nu era să lase neexploatat segmentul electoral către care a dirijat o grămadă de cadouri chinezeşti inscripţionate cu numele său, deşi erau achiziţionate din banii publici.
A profitat de ocazia întâlnirii cu tânăra generaţie pentru a lansa „înţelepte” îndemnuri celor care vor să ajungă exact ca el: trebuie să înveţe pentru c-aşa trebuie şi, dacă nu învaţă, când se fac mari n-o să aibă jucării şi maşinuţe. Un eşafodaj de necombătut!…
Le-a spus elevilor că nu i-a plăcut şcoala pentru că începea de dimineaţă. Cum începe şi programul Primăriei Constanţa, doar că primarului nu-i pasă şi sfidează un oraş întreg fumându-şi trabucul şi ţinându-şi conferinţele de presă pe plajă sau la terasele din Mamaia, când se trezeşte, pe la orele prânzului.
Şi mai are un motiv pentru care nu i-a plăcut şcoala: „că erau lungi orele”. Toţi tăntălăii şi gogomanii care le dau bătăi de cap profesorilor pentru că nu se pot concentra la lecţii nici cinci minute trebuie să fi hăhăit plini de veselie imbecilă auzind exemplul fratelui lor de suferinţă. Ca să pună cireaşa pe tort, a emis pe gură şi un dezacord între subiect şi predicat, povestind cum îl „chinuia mama şi şcoala”. Profesorii de română ar fi trebuit să-şi ia notiţe, dacă aşa a zis primarul…
Cât despre distracţie, materie la care este premiant, i-a învăţat pe mai tinerii săi concetăţeni să n-o ia CHIAR pe alături, „ştiţi voi la ce mă refer”. Că s-o fi referit la femei, la alcool sau la droguri (distracţii care, în exces sau chiar în doze mici, dăunează) – nu avem de unde să ghicim. Cum nu a avut vreodată reţineri în a se referi la femeile sale (ba chiar se laudă cu ele, cât ar fi de multe), cum alcoolul nu este ilegal sau tabu, putem să bănuim că i-a stat mintea la ultimul subiect, de nepomenit într-o instituţie de învăţământ. Poate aici ar fi trebuit să i se mulţumească, într-adevăr, căci un sfat avizat nu este niciodată de prisos.
Citind discursul primarului, dezbrăcat de gestica exagerată a emiţătorului, de costumaţia în dungi ţipătoare şi de zâmbetele de gigolo împărţite în mod egal publicului feminin adolescent, adult sau de vârsta a treia, îl descoperim foarte simpluţ, pueril chiar. Îl găsiţi în pagina 3, citat exact. Mie Mazăre mi l-a amintit pe Jim Carrey din „Dumb & Dumber” (tradus „Tăntălăul şi gogomanul”pe ecranele româneşti), costumaţia făcând comparaţia şi mai verosimilă. Vi-l amintiţi pe Lloyd în costumul portocaliu cu joben de aceeaşi culoare? Înţelegeţi ce vreau să spun, nu? Şi dacă îl adăugăm şi pe viceprimarul Gabi Stan care l-a însoţit pe Mazăre la festivităţi, declarând reporterilor că în şcoală era „cam prostănac”, piesele de puzzle se aşează la locurile lor.
Însă, dincolo de această imagine plastică, relevantă şi ea pentru efectul asupra percepţiei şi scării de valori a elevilor, este important să subliniem faptul că profesorii de la şcolile vizitate de pesedistul Mazăre nu au respectat consemnul dat de sindicate împotriva politicienilor. Ori de frică, ori din admiraţie faţă de edilul „Mânca-l-ar mama”, cadrele didactice au stat să se uite în gura lui, din care izvorul de înţelepciune nu a ţâşnit, ba chiar dimpotrivă… (septembrie 2009)
Octombrie 25th, 2011 at 6:10 pm
Fiecare jurnalist are stilul sau. Nu e o noutate. Pentru autoarea acestei scrieri, editorialul este precum oxigenul. Iar verbul taios este rezultatul practicii indelungate. Chiar nu are importanta anul cand a fost scris articolul acesta, important este faptul ca are continuitate. Se potriveste in timp si in spatiu cu cotidianul. Se va potrivi si in viitor. Pentru ca in viitorul imediat , “naravul lupului este invers proportional cu lungimea parului de schimbat”. Direct, intalnim alta piesa de teatru dar actorii-s neschimbati. De aceea articolul este de fapt o eticheta. O eticheta lipita exact unde trebuie.
Student , R.G.
Octombrie 26th, 2011 at 3:12 pm
Multumesc, Romeo!