Un imitator de profesie – Ştefan Bănică jr.
Publicat de Alina Vasiliu
Prezenţa vedetei Ştefan Bănică jr. în urbea noastră provincială a umplut până la refuz sala Casei de Cultură.
„Revizorul” de Gogol este un succes al Teatrului de Comedie, regia lui Horaţiu Mălele reuşind să construiască pe un text clasic un spectacol cu semnificaţii grele exprimate în registru comic, un gen de „Scrisoare pierdută” a lui Caragiale în care sunt denunţate satiric o serie de tare ale societăţii precum mita, corupţia, delaţiunea, slugărnicia sau ignoranţa. Iar peste toate, dictatura locală – suspendată pe durata vizitei „revizorului” Ivan Alexandrovici Hlestacov (Ştefan Bănică), de fapt un vagabond pe care toată lumea îl ia drept înalt funcţionar din Petersburg sosit incognito pentru a descoperi neregulile din oraşul lui Anton Antonovici Scvoznic-Dmuhanovschi (George Mihăiţă).
Nu mă pot abţine să fac o paralelă între subiectul „Revizorului”, expus mai sus şi aşteptarea lui Bănică jr. la Constanţa, ca pe o minune a lumii, apoi dezamăgirea resimţită în faţa performanţei sale de actor de mâna a treia.
Din fericire, pleiada de actori buni, în frunte cu George Mihăiţă, Virginia Mirea şi Valentin Teodosiu, l-a ajutat pe Vedetă să ducă până la capăt o reprezentaţie decentă, amuzând în bună măsură publicul mărinimos, predispus să se lase amuzat.
Aş scoate în evidenţă talentul de imitator al lui Bănică, căci jocul său este calchiat după acela al lui Horaţiu Mălăele. Închizând ochii, puteam să mi-l imaginez pe Mălăele în acelaşi rol, mestecând cuvintele în felul său specific, lăsându-le neterminate sau sugerate prin onomatopee, repetând câte o poantă până la epuizare, forţând efectele şi storcând până şi ultimul hohot de râs dintr-un public prins în plasa farmecului său. Doar că lui Bănică nu-i iese la fel de bine, iar râsetele se potolesc de două ori mai repede.
Am râs la gaguri ieftine, ca acela cu omul căruia îi miroase gura şi este îndepărtat din ce în ce mai mult, până la celălalt capăt al scenei, dar nu mi-a venit să râd la jocuri de cuvinte obscene ca acela cu plăcinta care este atât de fierbinte încât „doamnă, n-o puteţi lua în gură!” (ce-i amuzant aici?).
În faţa unui public prea puţin pretenţios, de regulă extaziat la venirea actorilor din Capitală, Bănică a demonstrat că nu e Brad Pitt, nici pe departe, chiar dacă Zâna Andreea de la Unicef se căzneşte să o imite pe Angelina Jolie, campioana înfierilor şi binefacerilor pentru copiii din lumea a treia. E posibil ca aceste imitaţii să fie inconştiente, chiar şi faptul că Ştefan îl îngână pe Mălăele, dar este impresia mea cea mai pregnantă în privinţa persoanei multifuncţionale Ştefan Bănică jr. – actor, soţ şi cântăreţ care (iată!) îi imită pe Elvis sau pe Shakin Stevens. Îl defineşte imitaţia, este un imitator de profesie. Singura chestie simpatică este felul cum îşi imită tatăl – vă mai amintiţi de Ştefan Bănică cel original? – cum îşi arăta el toată dantura în zâmbete de comedie… (februarie 2009)
