Regele e gol!
Publicat de Alina Vasiliu
„În România, lumea nu prea mă place. Poate că există unii cărora le plac cărţile mele, dar eu, ca persoană, nu le sunt foarte simpatică. Cel mai probabil se întâmplă asta pentru că eu continui să spun lucruri despre România care deranjează, dar care trebuie spuse. Corupţia e peste tot, iar asta se întâmplă pentru că fosta nomenclatură, precum şi celelalte părţi ale aparatului de stat de atunci, şi-au împărţit ţara. Acum totul este privat, dar exact în acest fel. Ei se cunosc între ei şi se deservesc reciproc. Funcţionează atât de bine acest sistem, încât nici nu-mi pot imagina cum şi prin ce s-ar putea schimba această stare de fapt. Iar situaţia este atât de stabilă, încât pare una firească. Românii nu vor să audă asta. De altfel, românii nu vor să audă nici că nu a existat nicio revoluţie. (…) mai toţi spun că nu înţeleg nimic din toate acestea, că eu am plecat din România şi că din cauza asta ar trebui să îmi ţin gura. Nu vor să vorbesc ţara de rău şi mă acuză că o fac. (…) Ştiam de ce am plecat. Au existat cauze, iar eu nu am reuşit să cred, nici retrospectiv, că a fost o nenorocire. A fost un noroc să plec de acolo. Am plecat mult prea târziu, eram deja de prea mult timp dărâmată. Asta a fost problema, şi nu că am plecat”
Pentru cei care şi-au trăit fie şi numai adolescenţa în timpul dictaturii, cuvintele Hertei Muller sunt emoţionante şi dezvăluie o realitate aproape uitată. Pentru cei care au asistat, ca adulţi, la transformările de după „Revoluţie”, cuvintele Hertei Muller sunt ca un fel de „Regele e gol!”, strigăt disperat al unei conştiinţe care şi-a dobândit libertatea departe de ţară şi poate să pună în cuvinte ceea ce cu toţii ştim că este adevărat.
Este clar că fosta nomenclatură şi-a împărţit privilegiile în România eliberată de dictatură. Că unii au luat puterea – executivă, judecătorească, legislativă şi chiar aceea a presei -, iar alţii au cumpărat tot ce se putea cumpăra, pe bani puţini. Că acesta este, de fapt, cancerul care roade această ţară, ca o creatură malefică de literatură SF. Nomenclatura şi Securitatea şi-au depus ouăle în toate pliurile călduţe ale societăţii româneşti şi avem de-a face, astăzi, şi cu urmaşii lor crescuţi în puf, învăţaţi să se hrănească din sângele naţiei şi să ştie că totul li se cuvine.
Cu toţii căutăm, în fiecare zi, alte explicaţii pentru declinul ţării şi pentru neputinţa de a ieşi din mlaştina corupţiei, dar ştim, dacă gândim profund şi dacă rememorăm istoria recentă, că aceasta e cauza. Pe cei care încă sunt hăituiţi de spectrul Securităţii îi numim paranoici sau obsedaţi, dar de câte ori ne lovim de fapte care nu îşi găsesc explicaţia logică – de exemplu, averile româneşti acumulate ca prin minune sau titlurile universitare fără acoperire în opere de o valoare ştiinţifică măcar decentă – le dăm dreptate.
Şi, câtă vreme acceptăm că li se cuvine totul, câtă vreme convenţiile ne subjugă şi ne împiedică să spunem adevărul, câtă vreme zâmbim politicos şi strângem mâinile celor care au acaparat ilicit şi imoral România, le acredităm dreptul de a se poziţiona deasupra noastră, de a-şi flutura averile murdare şi titlurile false, de a exploata această ţară şi pe noi toţi până când nu se va mai găsi nimic de supt.
Premierea cu Nobel a unui om ca Herta Muller, care are curajul să acuze România şi românii pentru corupţia pe care o încurajează, care nu ezită să sancţioneze public participarea a doi turnători români la cursurile de vară de la Berlin ale Institutului Cultural Român, care nu confundă patriotismul cu acoperirea prin tăcere a crimelor, care nu acceptă ascunderea sub preş a gunoiului ţării sale natale poate fi un semnal şi pentru ceilalţi români inocenţi, dar muţi.
Nu-i mai toleraţi pe impostori, nu le mai zâmbiţi politicos, nu vă mai lăsaţi pupaţi pe amândoi obrajii de aceste lipitori dezgustătoare, nu intraţi în corul lăudătorilor de conjunctură, nu vă mai reţineţi criticile de teamă că-i deranjaţi şi că vă puneţi contra curentului! Dacă vedeţi că regele e gol, ridicaţi-vă, adunaţi-vă curajul şi strigaţi să vă audă toată lumea! (noiembrie2009)
