Despre mine

Actualizat 27 octombrie 2015: 

Sunt jurnalistă din 1995, de la terminarea Facultăţii de Litere (română – engleză) a Universităţii “Ovidius” din Constanţa (UOC). Deci 20 de ani de experienţă. Între timp, am absolvit, tot la UOC, un master în Literatură Română Contemporană şi un doctorat în filologie la Universitatea din Bucureşti, cu tema “Dimensiunea balcanică în proza românească a secolului XX”. Pe acesta din urmă l-am început sub coordonarea regretatului scriitor şi critic Marin Mincu şi l-am finalizat cu ajutorul eruditului profesor Mihai Moraru.

Fetiţa mea a crescut, are 13 ani şi este în pragul examenului pentru admiterea la liceu. Am părăsit, pentru o vreme şi nu de tot, practica jurnalismului, dar am reluat-o odată cu crearea ziarului online Constanţa noastră. Sunt lector universitar la Universitatea “Andrei Şaguna”, predau cursuri de jurnalism.

Visez să mă retrag pe o insulă ca un paradis (am fost o dată în Fuerteventura şi am rămas cu imaginea acelor locuri), unde să am lângă mine toţi oamenii pe care îi iubesc şi toate lucrurile (multe! strâng suveniruri ca o furnicuţă) de care m-am ataşat pentru că îmi aduc aminte de o întâmplare sau de o persoană. Să citesc, să scriu şi să grădinăresc.

Mai jos, traseul meu profesional:

 

Acum ceva timp, când mă enervasem din cauza comentariilor de pe Cuget liber, în care cititorii îmi reproşau că îndrăznesc să critic gaşca mazăre deşi lucrasem la TV Neptun o vreme, am scris textul următor:

Curriculum vitae pe larg

Am răspuns de prea multe ori în pripă la acuzaţia care îmi este adusă frecvent, aceea de a fi lucrat la TV Neptun, aşa că m-am gândit că ar trebui să zic o dată totul şi să am un link pe care să-l postez ca răspuns pentru acele comentarii recurente la multe dintre materialele mele, mai precis la acelea care deranjează familia la putere în Constanţa.

Întâi este important să se ştie că niciodată nu am scris sau spus vreun cuvânt de laudă la adresa clanului Mazăre, nici măcar atunci când am lucrat la televiziunea lor. Chestie verificabilă. Şi, pentru că sunt corectă, recunosc că nici nu mi s-a cerut, de aceea zic că jurnaliştii care într-adevăr se respectă pot rămâne nepătaţi. Nimeni nu-i sileşte să scrie contrar convingerilor personale, dar întotdeauna se găsesc lingăi care să se bucure atunci când li se propune compromisul. Ceea ce îi face vinovaţi în egală măsură cu aceia care îi corup.

Mi-am început cariera de ziarist la „Cuget Liber”, în 1995, când am terminat Facultatea de Litere de la „Ovidius”. În paralel cu serviciul la „Cuget Liber”, am absolvit şi masteratul în Literatură Română Contemporană.

În 1997, directorul şi redactorul şef ai Cugetului au înfiinţat un nou ziar, „Observator de Constanţa”, Arcadie Strahilevici propunându-mi postul de şef departament Cultură. Mai târziu, am preluat şi Departamentul Politic. Până în 2001, am avansat la postul de redactor şef adjunct, apoi la acela de redactor şef. În 2000, am fost dată în judecată de Radu Mazăre pentru două editoriale, primarul solicitându-mi daune morale de câte 200 milioane lei, dar, după mai multe înfăţişări şi audieri, a renunţat la cele două procese de calomnie.

Din momentul în care patronii ziarului au schimbat politica editorială, transformând „Observatorul de Constanţa”, din ziar anti-, în ziar pro-Mazăre, am căzut în dizgraţie şi am încetat să mai scriu, urmând perioada în care am fost în concediu de creştere a copilului, timp de un an şi jumătate. În toamna 2001, am fost admisă ca doctorand al Facultăţii de Litere a Universităţii Bucureşti.

Când m-am hotărât să mă întorc la muncă, în toamna anului 2003, am dat curs propunerii lui Eliade Bălan, redactor şef adjunct la România Liberă, de a coordona Ediţia de Dobrogea a cotidianului naţional.

După ce şi ediţia locală a ziarului România Liberă a schimbat macazul, devenind pro-Mazăre (din raţiuni financiare şi legate de difuzare), am acceptat propunerea, venită prin reprezentanţi ai PD Constanţa, de a face echipă cu ziaristul Dan Mihăescu la conducerea MTC TV (el – director general, eu – director general adjunct), o decizie nefericită, singura alegere pe care o regret. Era martie 2005. A urmat cea mai neagră perioadă din viaţa mea profesională. Am găsit o televiziune devalizată (DNA Constanţa încă cercetează cum) de fosta conducere pesedistă, fără venituri, fără aparatură, dar cu personal numeros, sindicalizat şi protejat de convenţii încheiate cu foştii directori. Am scris zeci de memorii către Ministerul Transporturilor – proprietarul televiziunii, am făcut zeci de drumuri la Bucureşti, am propus soluţii, am încercat o grămadă de subterfugii pentru a ţine în viaţă televiziunea. Nu am primit nici un răspuns, iar reprezentanţii PD Constanţa s-au „tirat”, treptat, din problemă, luând distanţă faţă de MTC. Constataseră că era un subiect care nu plăcea ministrului Dobre (personaj odios pentru mine). La un moment dat, Dan Mihăescu s-a retras din poziţia de director general, întorcându-se la Rompres (Agerpres), unde lucrează şi acum, eu am mai rămas câteva luni, continuând să scriu memorii disperate, inclusiv către preşedinţia României, de unde mi se răspundea… că solicitările mele au fost trimise la Ministerul Transporturilor(!!!) Când am fost nevoiţi să oprim emisia şi CNA a retras licenţa, mi-a fost clar că se apropie sfârşitul şi mi-am dat demisia, aşteptând ca ministerul să numească pe altcineva. Nu a venit nicio reacţie, era ca şi cum televiziunea nu ar fi existat.

M-am uitat în jur, era timpul ca, după luni de zile de rezistenţă fără salariu, să caut o slujbă care să fie plătită. Să stau pe banii bărbatului nu era o situaţie pe care să fi putut să o tolerez.

Era primăvara anului 2006 şi am primit două oferte: una de la cuplul Felix Stroe – Ion Dumitrache, pentru a prelua, în calitate de director general, „Observatorul de Constanţa”, alta de la Cristi Zgabercea, directorul general al TV Neptun, un om cu care aveam o relaţie amicală şi care, oricât de paradoxal ar părea, ne ajutase când eram la MTC TV cu ce îi stătuse în putere (aparatură împrumut de la Consiliul Judeţean şi chiar un contract de realizare a unui film promoţional pentru Muzeul de Istorie şi Arheologie). El mi-a propus postul de redactor şef al Departamentului Emisiuni Social – Politice la TV Neptun.

Nu puteam să mă întorc la „Observator”: pe lângă politica pro-Mazăre a patronilor, nu reuşeam să trec peste resentimentele pentru modul în care se purtaseră cu mine în 2001, atunci când eram şi însărcinată, cu toate că mi s-au prezentat scuze şi păreri de rău. Nu mă trăgea inima nici la TV Neptun, din motive lesne de înţeles.

Am studiat piaţa media din Constanţa şi am decis că singura publicaţie respectabilă a cărei orientare generală coincidea cu a mea era „Cuget Liber”. L-am sunat pe Gheorghe Bosînceanu, pe care îl văzusem o singură dată, cu mulţi ani în urmă. A acceptat să mă primească, i-am înfăţişat un curriculum vitae şi câteva idei ale mele pentru relansarea ziarului. Mi-a spus că trece printr-o perioadă în care concentrarea sa se îndreaptă spre alte domenii decât ziarul şi nu plănuieşte să facă vreo schimbare în redacţie.

Aşa că m-am văzut nevoită să accept propunerea venită dinspre TV Neptun. Am lucrat acolo jumătate de an – realizând emisiunea „Minute cardinale”, o retrospectivă social-politică a săptămânii -, până în iarna lui 2006, când Dumitriţa Bosînceanu m-a contactat pentru a-mi propune postul de director media la „Cuget Liber”. Am plecat de la TV Neptun fără resentimente, pentru că am fost tratată corect şi nu mi s-a cerut să trec peste convingerile mele personale.

După plecarea de la “Cuget liber”, am predat cursuri de jurnalism la Universitatea “Andrei Şaguna” şi am colaborat sporadic la Hotnews.ro, portalul cel mai onorabil din România, în opinia mea.

Am regrete pentru că s-a întâmplat să fiu angajată la TV Neptun, o televiziune deţinută de oameni pe care nu i-am respectat niciodată, dar am conştiinţa împăcată pentru că am încercat să evit această întâmplare. Conjunctura social-profesională m-a obligat să accept slujba respectivă şi am convingerea că, în calitate de jurnalist, nu poţi fi judecat decât după ce scrii şi ce spui, nu după patronii pe care îi ai la un moment dat.

De asemenea, nu consider că răstimpul în care am fost angajată la TV Neptun mă obligă la tăcere cu privire la patronii respectivei televiziuni. Nu mi-au dat bani de pomană, ca să le port recunoştinţă, ci am muncit pentru un salariu. Nu mi-au făcut o favoare angajându-mă, căci am o valoare profesională pe care nu mi-a contestat-o nimeni niciodată. A fost un schimb cinstit şi nu ne datorăm nimic unii altora, deci nu trebuie să-mi înghit cuvintele şi să-mi reţin opiniile. Sunt constănţean şi deciziile lor mă afectează deoarece ei sunt puterea din acest oraş. Dacă aş tăcea, nu mi-aş face meseria.


8 comentarii to “Despre mine”

  1. romanul Says:
    August 4th, 2011 at 11:32 pm

    cugeta liber si nu fi datoare,ai un popor nu fi partinitoare,nu fi cu chiorii cu ticalosii,analfabetii si nici cu prostii !
    esti machidoanca nu fi rusine,cu boci cu porcii,chiori si jivine,
    esti o onoare de aromanca iubeste neamul,care te-asculta,
    fara basescu tu stralucesti,esti o valoare,ce cantaresti !
    http://www.youtube.com/watch?v=kv9Fbba4zRE&feature=related

  2. romanul Says:
    August 4th, 2011 at 11:44 pm

    frumoasa si trista povestea ta aromanco,meritai un drum mai putin sinuos,meriti mult mai mult si ma doare sincer sa te vad ca te chinui in spatele unei baricade false,chiar daca am usor alte opinii te imbratisez,iti dau mana si te ridic daca se poate pana la soare,sora mea,jertfesteti viata si bunul din tine poporului tau,armanilor si romanilor si nu jefuitorilor si piratilor !

  3. Alina Vasiliu Says:
    Noiembrie 3rd, 2011 at 9:10 pm

    Mi-a spus un coleg ca daca nu raspund la aceste comentarii pentru a spune care este adevarul inseamna ca recunosc ca sunt aromanca. Deci trebuie sa spun ca, nici din pacate, nici din fericire, nu sunt aromanca.
    Am foarte multi prieteni aromani, prin urmare inteleg aromana mai bine decat cei care nu au contacte cu vorbitorii acestui dialect al limbii romane.
    La recensaminte ma declar ROMANCA, desi sunt pe jumatate grecoaica. Strabunicii din partea tatalui meu provin unii din Dolo (Epir), ceilalti din insula Kefalonia. Eu, insa, nu stiu limba greaca, am doar o slabiciune, o fascinatie fata de civilizatia greceasca sub toate aspectele ei. Iar pe fetita mea o cheama Casandra, ca pe preoteasa lui Apollo, ca pe sora bunicii si ca pe cateva verisoare si nepoate ale mele.
    Sunt romanca pentru ca m-am nascut in Romania si am fost educata intr-un spirit patriotic fata de tara mea.

  4. casandra bargaoanu Says:
    Februarie 28th, 2012 at 2:11 pm

    Despre mine de ce nu ai scris nimic mama?cum ar fi:si sa va mai spun ceva am o fiica superba si desteapta si frumoasa si cel mai important modesta:))

  5. Alina Vasiliu Says:
    Februarie 29th, 2012 at 10:31 am

    Iubita mea, am scris un pic si despre tine, dar e cazul sa manifestam decenta, nu sa ne laudam asa, desantat. 🙂

  6. mos craciun Says:
    Noiembrie 15th, 2012 at 6:14 pm

    Ce ma nelinisteste cel mai tare,e ca te dai drept o dama cu PRINCIPII,dar tu n-ai nimic de-a face cu…caracterul.Apuca-te de scris carticele pentru copii,ca de altceva,crede-ma ,nu esti in stare,blonduto!Vai de capu´tau…Am mai zis-o si repet:in Constanta n-au fost niciodata decat 5 jurnalisti…Tu,cucoana,nu te numeri printre ei,oricat te-ai stradui.Dar,pentru ca tot o sa stergi comentariul,hai sa ti-i si spun:SLI-ul,Remus Haralambie,Claudiu Val,Laurentiu Despina si Netty…Probabil ca stii cine sunt,si tine minte:sunt departe de a-mi fi incheiat socotelile cu tine!

  7. Alina Vasiliu Says:
    Noiembrie 20th, 2012 at 5:59 pm

    Gusturile nu se discuta, pare-se. Despre principiile mele… cred ca le-am sustinut cu fapte. In schimb, din acelasi punct de vedere, cel putin doua dintre preferintele tale in randul ziaristilor sunt dubioase.
    Dar nu am inteles de ce esti nelinistit(a). Habar n-am cine esti si nici nu ma intereseaza prea tare. Sunt destui care se indeletnicesc cu comentarii anonime pe site-uri. E o chestie… PRINCIPIALA, ca sa folosesc expresia ta. Bleah…

  8. Oprea Ioan Florin Says:
    Iunie 23rd, 2016 at 11:55 am

    Domnule mos craciun…Nu asa se discuta cu o femeie.Dumneavoastra realizati ca faceti o amenintare publica?,,sunt departe de a-mi fi incheiat socotelile cu tine!” Eu sunt doar un strain ce am intrat intamplator pe acest site…Libertatea de expresie, nu este egala cu VIOLENTA SI AMENINTAREA…Doua sunt lucrurile care nu va fac cinste …Si se pare ca dumneavoastra le stiti si de aceea va temeti si sunteti furios pe Doamna Alina Vasiliu…Hmmm…Tare va credeti Atotputernic… 🙁

Comenteaza

Pagini