Redaţi Peninsula celor care o iubesc!
Publicat de Alina Vasiliu
Campania ziarului nostru, „Luaţi-i Peninsula lui Mazăre!”, s-a născut din durere şi din tristeţe, nu din vreun calcul politic. Din discuţii între oameni cărora aproape că le dau lacrimile când trec pe lângă ruinele din oraşul vechi, oameni care se gândesc că e de datoria lor să facă ceva, să încerce măcar, să nu rămână doar cu părerile de rău.
Oricât ai vrea să te desprinzi de mizeriile de zi cu zi ale Constanţei, să uiţi de Mazăre, de Nicuşor Constantinescu, de Zgabercea, de toată liota de consilieri locali şi judeţeni care nu le ies din cuvânt, o banală plimbare pe faleză şi pe drumul spre Cazino îţi dă prilejul să ţi-i reaminteşti pe toţi şi să-ţi vină gânduri necreştineşti, în măsura în care necreştinesc este să duşmăneşti pe cineva şi să nu-i poţi ierta anumite fapte şi intenţii care distrug ceea ce tu iubeşti.
Unii dintre noi mai pot trece, creştineşte, peste poluarea din oraş, peste desfiinţarea tramvaielor din Constanţa, peste betonarea fiecărui colţ de spaţiu verde, peste ciopârţirea parcurilor, peste dispariţia trotuarelor, peste retrocedări ilegale de terenuri, care ar fi costat municipiul, potrivit evaluării procurorilor, circa 114 milioane euro, peste alimentarea firmelor prietene cu alte milioane de euro, din buzunarele constănţenilor, pentru te miri ce boscheţi sau stropitori, peste pierderea a 4,5 milioane de euro de la Uniunea Europeană, peste îndatorarea pe mulţi ani a oraşului şi judeţului, peste iernile pe care le-am petrecut înzăpeziţi, în vreme ce primarul dădea din buric în Brazilia, peste haitele de maidanezi care ne pândesc de oriunde şi ne strică odihna, peste adormirea în intersecţie sau cu capul pe masa unui restaurant a vătafului de la judeţ, peste jenantele apariţii multicolore (atât ca vestimentaţie, cât şi ca limbaj şi comportament) ale celui ales primar de către pensionarii pomanagii, peste poveştile cu interlopi şi droguri, chiar şi peste faptul că nimic nu s-a clădit în Constanţa în mandatele măzăriste.
Dar este greu să treci peste distrugerea culturii şi istoriei acestui oraş, prin desfiinţarea teatrelor şi prin lăsarea Peninsulei în ruină. Pentru că un oraş fără cultură şi fără istorie nu poate naşte decât alte şi alte exemplare umane mutilate, estropiate, desprinse din timpul şi civilizaţia acestui popor, fără respect şi responsabilitate faţă de înaintaşii, contemporanii sau urmaşii lor. Oameni fără rădăcini, absorbiţi de propriile existenţe, în măsura în care existenţa înseamnă să ai conturi grase în bănci, să ai terenuri, case şi maşini de lux pentru tine, rude şi prietenii cu care faci afaceri, să mănânci bine, să te distrezi şi mai bine, să ai multe femei, multe ceasuri şi multe ţoale de firmă.
Nu trebuie ca astfel de oameni să aibă putere de decizie asupra istoriei oraşului nostru, asupra locurilor în care ne-am trăit tinereţile şi copilăria, asupra pământului în care s-au dezvoltat rădăcinile noastre de constănţeni. Ei nu înţeleg sentimentul de apartenenţă, dragostea şi duioşia faţă de acest spaţiu, pentru că le lipseşte organul de percepţie. Lor le vorbeşte doar banul, care nu are nimic de-a face cu motivaţiile ce ar trebui să stea la baza unui plan de salvare a Peninsulei. Pe ei îi mişcă doar valoarea imobiliară a zonei şi îi stârneşte visceral doar lăcomia de a pune mâna pe o cât mai mare halcă. Nu contează ce vechime, ce calităţi arhitecturale şi ce istorie au clădirile ce ocupă terenurile pe care le-au ochit, nu sunt criterii valabile în scara lor de „valori”.
Iată de ce zona peninsulară a Constanţei trebuie ferită de asemenea şacali, trebuie transformată în rezervaţie şi redată adevăraţilor constănţeni, arheologilor şi turiştilor, celor care se bucură de o banală plimbare pe faleză mult mai mult decât de o tură prin cluburile de noapte ale Mamaiei. În acest fel, fiecare rămâne cu ce-i place, toată lumea ar trebui să fie mulţumită. (iulie 2010)
Martie 28th, 2016 at 5:41 pm
Nici ca se putea realiza o radiogarfie mai clara, mai elocventa a orasului vechi peninsular Tomis, de fapt a starii de fapt din intreg Municipiul Constanta pentru care cele ce se intampla in zona ,, istorica protejata peninsulara,, e un simbol al decrepitudinii la care s-a ajuns prin reprezentantii ,, mult iubiti,, ai Primariei. Daca Pompei si Histria au murit datorita unor vitregii naturale, Constanta,mai ales vechiul perimetru al Tomisulu in carefiecare apasare de talpa pe caldaram intra in rezonanta cu vestigiile si marturiile istoriei sfarseste sau colapseaza prin vitregii umane,caracterizate de inconstienta si iresponsabilitatea patologica a autoritatilor ,,asa zis culturale,, locale. Ceea ce este trist si grav ca nu numai liderul Primariei,, iubitor de baruri si vuvuzete, dar si reprezentantii din Consiliul Local al Municipiului care ii tin isonul, dar si mai grava este complicitatea autoritatilor,,, asa zis culturale,, locale care de fapt sunt institutii deconcentrate ale Guvernului.