Manual de folosire a instrumentelor Răului
Publicat de Alina Vasiliu in categoria metanoia
Am văzut House of Cards, ambele sezoane, a câte 13 episoade fiecare. Un film excelent, ATÂT de bine făcut!
Din cauza lui sunt sub o puternică şi negativă emoţie, de care încerc să scap scriind despre. Am spus că este un film atât de bine făcut, ceea ce înseamnă că prezintă excelent mizeria şi perversitatea umană, în toată diversitatea lor şi în toată incompletitudinea lor, care lasă loc de compasiune, de îndoieli şi de speranţă într-un strop de umanitate.
Nu este doar o devoalare a jocurilor politice, a calculelor meschine care stau în spatele ştirilor oferite publicului, ci un fel de disecţie pe viu a animalului politic, o descriere amănunţită a fiziologiei şi psihologiei lui, care are efectul pervers de a ţi-l apropia ca personaj. De aici ruşinea resimţită atunci când începi să „ţii cu el”, să-ţi doreşti ca planurile sale să nu fie zădărnicite, căci poate, poate!, scopul final, nedevoalat, este salvator. Ba, mai mult, de aici ruşinea pentru fiecare calcul mărunt pe care l-ai făcut zilele astea, pentru fiecare minciună nevinovată pe care ai spus-o, pentru fiecare minus care te apropie de el.
Kevin Spacey – nu vreau să mă gândesc cum a fost pentru el să intre în pielea unui asemenea personaj, dacă pentru mine a fost atât de greu să-l urmăresc. Un asemenea rol l-ar putea marca pe viaţă.
Pentru cei buni, acest film poate fi o oglindă măritoare a răului care se află în ei şi o cale spre mântuire. Pentru cei răi, însă, este un manual de folosire cu eficienţă maximă a instrumentelor pe care diavolul ni le-a pus la dispoziţie şi o întărire a legăturilor, a empatiei cu Răul care guvernează planeta.
Comentarii
Etichete: House of Cards, Kevin Spacey, politica
