Universitatea „Ovidius” din mlaştina tomitană
Publicat de Alina Vasiliu in categoria Articole diverse
Nu vreau să vorbesc acum despre ruşinea pe care o simţi când afli că rectorul universităţii în care ţi-ai tocit coatele şase ani de zile este ridicat de procurori ca un infractor ordinar cum se pare că ar fi, ci despre mizeria academică ce pare a se ridica la suprafaţă post-DNA şi pre-electoral şi despre efectul de turnesol pe care l-ar putea avea alegerea noului rector.
Mă gândesc cu tristeţe şi dispreţ la cei care încă îl lăudau pe Epure când era luat de DNA, acuzând manevre ale „concurenţei” (aici am simţit că era vizată universitatea la care predau, şi anume „Andrei Şaguna”, căci ce altă concurenţă la „Ovidius” există în Cţa? Oare cum ar fi putut manevra UAŞ ca rectorul de la Ovidius să fie luat de procurori?!!), şi aştept noi dezvoltări ale dosarului, pe baza înregistrărilor realizate în cursul urmăririi fostului rector.
Ca să fiu sinceră, nu am urmărit foarte atent peripeţiile campaniei electorale precedente. Pe Epure îl cunoşteam vag din studenţie, un obraznic ce încerca să ne agaţe pe aleile din bulevardul Mamaia, iar când a ajuns decan îmi dădea mereu telefoane pentru a mă ruga să mediatizez (în Cuget liber) activităţile facultăţii lui. Pe Gîrţu îl văzusem doar o dată, când l-a invitat pe Dan Puric să conferenţieze la „Ovidius” şi a prefaţat evenimentul. Despre el auzisem doar de bine, profesional, ca şi despre Mamut Eden. Despre Cojoc gândeam că e alunecos, cunoscând peripeţiile politice ale familiei Cojoc – el la PNL, ea la PSD, apoi divorţul despre care se spunea că ar fi fost formal.
Am fost mirată şi dezamăgită că, dintre toţi cei de mai sus, profesorii şi studenţii de la Ovidius l-au ales tocmai pe Epure, care-mi părea un învârtit, dar mi-au clarificat prietenii: el le-a promis tuturor că îi va da la o parte pe indezirabilii din conducerile fiecărei facultăţi, cei care tăiau şi spânzurau ca pe feuda proprie, împiedicând cadre didactice capabile să acceadă la posturi pe care le meritau. Aşa se explică, de exemplu, că cei de la Litere l-au vrut pe Epure: a promis că o scoate din schemă pe Adina Ciugureanu, cea căreia nici nu prăjina nu-i mai ajungeai la nas. Şi a scos-o.
A fost, aşadar, o strategie pe termen scurt, tradusă prin cuvintele de la vremea aceea ale unei notorii profesoare: „eu trăiesc în prezent”. Prezentul a devenit trecut, Epure a intrat la puşcărie, iar viitorul se arată sumbru pentru „Ovidius”.
Acum, cunoscându-l mai bine pe Mihai Gîrţu cu care m-am întîlnit în Fundaţia Mişcarea Populară, şi apreciindu-l, zic eu, la justa lui valoare profesională şi umană, sper că va fi noul rector. Sper pentru că, aşa cum am spus, mi-e greu să văd universitatea mea, a formării mele, universitatea „inventată” şi botezată de mentorul meu, profesorul Marin Mincu, decăzută şi mânjită în halul ăsta.
Şi am început să mă uit mai atent la ceea ce se scrie pe tema asta.
Am citit cu stupefacţie materiale din presa locală în care aceia care au stârnit iureşul justiţiar sunt înfieraţi implicit, ca şi aceia care au colaborat cu membrii din comisia trimisă de minister. Înţeleg că personajele care comandă aceste articole ar fi fost foarte mulţumite ca domnia şpăgii să continue şi prestigiul universităţii să fie prezervat prin tăcere. Prestigiu – în acest sens, desigur!
Cei care au avut curajul să dea masca jos universitarilor şpăgari sunt „turnători”, iar cei care răspund corect comisiei ministerului dau „note informative”. Să se indigneze, aşadar, toată suflarea universitară faţă de aceşti trădători care nu vor binele UOC! Să se coalizeze toţi şpăgarii împotriva lor! Iar în perspectiva alegerilor, să fie identificat un demn urmaş al lui Epure, unul care să-i continue politica ce a dus „Ovidius”-ul pe cele mai înalte culmi ale corupţiei! Asta se înţelege din articolele respective.
Comentariile, care nu sunt postate de oameni de pe stradă, aceştia neavând nici un interes faţă de întâmplările de la universitate, ci, evident, de cadre didactice şi studenţi de acolo, din interior, se asortează cu materialele jurnalistice scrise ticălos, „pe surse”, şi mustesc de frustrări şi de patimi necurate: atacuri nejustificate la persoane, insulte sau raţionamente mercantile ce n-ar trebui să fie enunţate în mediul universitar – medicina aduce cei mai mulţi bani (din taxe), deci rectorul trebuie să fie de la medicină (Catrinoiu), nu de la fizică (Gîrţu), facultate ce nu aduce bani (!!!).
Păi, da, sigur, de ce naiba s-ar face cineva fizician, să se îngroape într-un post de cercetător pe care statul român îl plăteşte prost şi căruia nu are cine să-i dea şpagă şi pentru ce? Evident că mai mulţi tineri absolvenţi de liceu, cu sau fără vocaţie, îşi doresc să ajungă doctori cu buzunare largi şi uşor accesibile de către pacienţi. Dar asta înseamnă că ar trebui să renunţăm la facultăţile de fizică? Nu este evident că logica pieţei nu se aplică aici şi că progresul ştiinţific este condiţionat de existenţa cercetătorilor în toate domeniile? De ce ar fi locurile bugetate de stat, dacă nu pentru a încuraja tinerii capabili, cu vocaţie, care nu au bani de taxă la medicină, să devină studenţi la aceste facultăţi, nepopulare, căci neprofitabile pecuniar?
Mihai Gîrţu este copt, în opinia mea, să devină rector. Nu vreau să spun că nu ar fi alţi profesori merituoşi, dar faptul că Gârţu l-a luat lângă el pe Ţarălungă, omul care l-a dărâmat pe Epure, arată limpede că vrea să lupte împotriva corupţiei din universitate, cel mai important şi lăudabil obiectiv. Rămâne de văzut dacă găştile epuriste îndoliate din „Ovidius”, care se manifestă deja comandând astfel de articole în presa locală, nu vor identifica un candidat care să coalizeze forţele reacţionare[i]. Iar în cazul în care asta se va întâmpla, alegerile vor revela raportul dintre cele două tabere şi, în consecinţă, vom afla dacă Universitatea „Ovidius” mai are şanse de a ieşi la lumină, în lumea academică civilizată, sau se va scufunda de tot în împuţita „mlaştină tomitană”[ii].
[i] REACȚIONÁR, -Ă, reacționari, -e, adj. Care este ostil față de progres; retrograd.
[ii] Expresia îi aparţinea lui Marin Mincu.
Comentarii
Etichete: alegeri, articole comandate, coruptie, epure, marin mincu, mihai girtu, taralunga, universitatea ovidius
Septembrie 26th, 2013 at 9:05 am
Doamna Vasiliu, ma bucur ca cineva abordeaza atat de direct problema universitatii Ovidius, cu nume si fapte. As fi ipocrit sa nu spun ca imi place foarte mult cum scrieti, inca de cand erati la Cuget Liber. Cu toate acestea insa, sunt cateva dileme cu care raman in urma articolului dvoastra: vi se pare putin lucru sa iti fie ingradita sansa la promovare si cineva sa repare aceasta nedreptate? Stiti ca sunt profesori de talie europeana care riscau sa moara lectori din cauza unor nume precum cele pe care le-ati invocat? Dumneavoastra ce ati alege intre amenintarea ca vei fi dat afara si orice altceva? La acea ora multi dintre noi stiam ca d-l Epure este decan, singurul conducator de doctorat dintre candidati, singurul cu o specializare in A. Nu toti am avut (ne)sansa sa-l cunoastem atat de bine ca dumneavoastra. Sa stiti ca aceste ‘diplome’ si le castigase in timpul guvernarii de dreapta, deci cineva l-a confirmat inaintea noastra. Spuneti ca a fost pe termen scurt. Poate asa se vede de afara, insa din interior se vede intr-adevar o mlastina, dar in care unii privesc stelele, dupa cum spune O. Wilde. Marele castig este ca atat dictaturile dinainte, cat si cea care se preconiza nu mai pot fi sustinute. E drept, pretul a fost foarte mare, dar ar trebui sa priviti mai atent spre cei care au facut selectia in acesti ani. Profesor pe Epure l-a confirmat Senatul lui Ciupina, unde era si prof Girtu. Ministrul Miclea a semnat, iar conducator de doctorat min. Hardau. Acum revenind la moralitatea universitarilor constanteni. Cateva intrebari: ati vota pe cineva curat dar in spatele caruia este un grup de dictatori? (sarac si cinstit era si nea Nelu sustinut de Hrebenciuc). Atunci cand probabil ati apreciat invitatia facuta de d-l Girtu lui Dan Puric, pentru a vorbi despre valori, v-ati gandit la angajamentul cu securitatea al domnului Puric? Dumneavoastra, care sunteti profunda in analiza, nu va intrebati oare daca a lua spaga nu e la fel de nociv cu a confunda valorile dar a le invoca frecvent? V-a indignat linistea din timpul d-lui Ciupina in care unii eram pur si simplu distrusi? Daca ati fi fost cadru didactic la Electronica, specializare unde era decan d-l Girtu, v-ar fi deranjat faptul ca s-a inchis si poate cu ea si cariera d-voastra de universitar? Daca intre timp vor iesi la iveala ilegalitati despre unii despre care spuneti ca sunt modele, va veti retracta cuvintele?
P.S. Tot timpul ma gandesc la intrebarea lui Traian Basescu: v-a placut linistea din timpul lui Ion Iliescu? Din dictatura nu se iese cu flori, din pacate…Va multuesc mult pentru sansa de a scrie un comentariu si sper sa nu va fi plictisit si, de asemenea, va asigur ca sunt dileme, nu verdicte.
Septembrie 26th, 2013 at 5:43 pm
Mi-ar placea sa stam de vorba, va multumesc pentru comentariu! Textul meu nu abordeaza toate problemele din Universitatea Ovidius, dar asta nu inseamna ca nu sunt constienta ca au existat si exista si altele in afara de coruptie.
Vremea lui Ciupina imi este cunoscuta, la fel si personajul, care cel mai mult isi pretuia linistea personala. Generand acea liniste asurzitoare pe care o evocati si o gramada de nedreptati.
Cat despre motivele care i-au determinat pe oameni sa-l voteze pe Epure, sunt convinsa ca au fost pertinente si dureroase, altfel nu as mai intelege nimic. Este evident, insa, pentru mine ca alegerea a fost proasta. Cred ca si altii ar fi putut indrepta nedreptatile din timpul lui Ciupina. In plus, pe alocuri se pare ca unele nedreptati au fost inlocuite cu altele similare, dar impotriva altor persoane. Iar pe Epure era suficient sa-l cunosti superficial pentru a sesiza gradul de cultura si de profesionalism al individului.
Nu apreciez cateva argumente ale dumneavoastra, care-mi par fortate si subiective, genul de argumente construite si raspandite intr-o campanie electorala impotriva unui candidat valabil, fara bube in cap:
– Faptul ca Epure a fost confirmat profesor de senatul in care era si Girtu mi se pare o speculatie. Habar n-am cum a votat acesta din urma si nici nu cred ca un profesor de fizica ar avea vreun cuvant de spus la cu totul alta specializare, in conditiile in care toate formele oficiale sunt indeplinite.
– Faptul ca Puric ar fi avut vreo treaba cu Securitatea nu-mi este cunoscut – imi recunosc lipsa de informare pe aceasta problema, mea culpa! chiar mi-ar parea rau sa fie adevarat… Dar sper ca nu ati sugerat ca asta ar fi vreo dovada ca Girtu ar fi compromis in acelasi fel. Pentru ca ar fi o sugestie deplasata, cu totul exagerata, care ar suna ca venind de la un politician. Daca l-a invitat pe unul despre care se spune ca ar fi fost colaborator la Securitate, nu inseamna ca e securist sau asa ceva.
– Nu cunosc problema cu Electronica, dar nu pot crede ca cineva din aceeasi facultate s-ar putea bucura sau ar putea sa traiasca fara pareri de rau. Poate ca nu s-a putut face nimic? Habar n-am, poate stiti mai bine decat mine…
Oricum, nu pretind ca detin adevarul, eu mi-am spus parerea, cunoscandu-l pe Mihai Girtu si constientizand dimensiunea problemei pe care o are acum universitatea. Ma intreb cum ar putea fi consemnate aceste evenimente intr-o monografie corecta, ma intreb cum privesc partenerii straini toata tevatura cu DNA-ul si cu rectorul in puscarie. Este o rusine pe care o resimt si eu, ca absolventa, si cred ca toate cadrele didactice oneste sunt coplesite.
Nu stiu daca am acoperit toate dilemele dumneavoastra, dar cred ca m-am intins cam mult. Toate cele bune!
Septembrie 27th, 2013 at 10:02 am
Va multumesc pentru raspuns. Desigur ca mi-ar placea sa stam de vorba….poate dupa ce se termina toata nebunia asta.
Sunt multe de spus. In niciun caz nu am vrut sa sugerez ca d-l Girtu ar fi colaborat cu securitatea. Ma refeream la confuzia valorilor, de care unii am suferit intr-o forma, iar altii in alta. Dupa parerea mea la fel de grava…in opinia altora doar mita e o problema. Un autor frnacez are o carte excelenta cu un titlu care s-ar potrivi de multe ori in mediul universitar romanesc: terorismul intelectual. Este absolut condamnabila mita, e ceva care nu are nuante, dar totusi, lipsa libertatii de exprimare, indoctrinarea politica, rasturnarea valorilor (fosti colaboratori, baieti incompatibili…) intr-o universitate sunt pacate cu efecte la fel de grave. De-asta poate e dureros pentru cei care ne asumam ca am votat ceva ce spuneti ca s-a dovedit a fi gresit. Nu trebuie sa credem neaparat ca oricine putea sa I inlocuiasca pe acei conducatori de tip “ei insisi”. Sau poate nici macar nu si ar fi dorit.