DĂ-I O ŞANSĂ, „TATĂ MARE”!
Publicat de Alina Vasiliu in categoria politica
M-am dus să-l văd pe Predoiu live. Ca orice jurnalist care se duce la faţa locului, să vadă cu ochii lui şi să poată relata cititorilor în deplină cunoştinţă de cauză. Asta după ce îl ascultasem în câteva emisiuni de televiziune şi mi se păruse: stăpân pe sine; sobru – lucru foarte important pentru mine în contextul băşcăliei generalizate a politicienilor, pe care n-o mai suport; coerent sau, mai bine zis, capabil de a-şi duce până la capăt ideile fără să se lase întrerupt ori deturnat de colegii de platou şi de moderatori; cu un vocabular elevat, adică ieşit din tiparele noii limbi de lemn a politicienilor zilelor noastre, alta decât limba de lemn a comuniştilor, dar tot de lemn…; folosind neologisme, dar nu dintre cele de neînţeles pentru majoritatea oamenilor, ci dintre acelea care ne fac să ne aducem aminte cu plăcere că mai sunt cuvinte şi dincolo de alea câteva zeci pe care le folosim în fiecare zi; politicos, dar ştiind să se impună; spontan, dar fără să sară de pe scaun… Aveam impresia că nu-i politician român, într-atât emana civilizaţie şi bun simţ.
Am vrut să văd cum se comportă în faţa publicului, dacă trece rampa, condiţie necesară oricărui politician de linia întâi care vrea voturile oamenilor pentru a accede într-o funcţie importantă.
Şi mi-a plăcut. Ochiul meu critic nu a detectat falsitate în atitudini, urechea mea atentă la orice greşeală gramaticală nu a fost deranjată deloc (fapt rarisim!), iar toate impresiile bune anterioare mi-au fost întărite şi suplimentate de abilitatea lui Cătălin Predoiu de a comunica eficient cu un public numeros şi divers. Poate pronunţia peltică să fie un defect, dar apreciind elocvenţa sa şi gândindu-ne la Demostene sau la George al VI-lea nu-i putem face un reproş pentru asta. Poate să fie acel mic defect care să-l facă simpatic maselor, să le aducă aminte de mărginita, imperfecta condiţie umană şi să-l coboare în mijlocul lor.
Discursul lui pe scena Casei de Cultură din Constanţa, în faţa unei săli pline ochi cu militanţi ai PDL, a fost foarte bine structurat, având câteva idei forte, susţinute cu argumente de toată lumea înţelese.
Mi-a plăcut mult că a început cu problema pe care eu o consider cea mai importantă şi nu este prea bine reprezentată în discursul politicienilor, preocupaţi îndeosebi de disputele mărunte pe chestiuni secundare şi de emiterea unor vorbe mari şi cam goale de conţinut. Multora li se pare o banalitate, dar este o realitate tragică faptul că în România anului 2013, ţară a Uniunii Europene, sunt foarte mulţi oameni care nu au din ce să se întreţină, nu au destulă mâncare pe masă, deşi muncesc din greu. Spuse Predoiu: „este o problemă pe care oamenii politici care au deţinut puterea, pe care noi, cei care am deţinut funcţii nu am reuşit să o rezolvăm”. De ce? Pentru că „am trăit din improvizaţie în improvizaţie”, pentru că „ a venit globalizarea şi nici n-am ştiut ce ni se întâmplă”. Soluţia? Un „model economic românesc” pe termen foarte lung, gândit de cei mai capabili specialişti şi agreat de toate partidele, consfinţit printr-un pact politic naţional.
Economia fiind un subiect arid, Predoiu şi-a asumat un risc insistând pe asta în loc de bârfele şi vituperaţiile obişnuite, care prind la public. Dar a mizat pe locul privilegiat pe care problema crizei economice l-a câştigat în preocupările noastre, în proiectul de viaţă al românului obişnuit. Apoi a legat inteligent problema lipsurilor de problema corupţiei baronilor locali, pentru a evidenţia relaţia de cauzalitate. Nu a vorbit direct de corupţie tocmai pentru că este o tară pe care românii au acceptat-o de multă vreme şi o cultivă la capitolul „Tehnici de supravieţuire”. De fapt, toţi comunicatorii sunt de acord că nu cu anti-corupţia în gură câştigi bătăliile politice în ziua de azi; poate tocmai de aceea Monica Macovei a devenit pentru mulţi un personaj odios.
Este adevărat, este logic că fără corupţie am duce-o de câteva ori mai bine, că furtul din banii publici ne duce la sărăcie, dar, ca să-l scoţi pe român din faza asta de acceptare a corupţiei, ai nevoie de cerberii Uniunii Europene, de câţiva procurori care acţionează pe tăcute ca robin-hoozii şi de acei politicieni care nu fac tam-tam pe chestiune, ci duc electoratul cu zăhărelul către ceea ce-i face bine. Cei puri sunt prea puţini pentru a aduce pe cineva la putere, aşa că trebuie determinaţi să voteze corect şi cei doar-puţin-corupţi, cei care pot fi reeducaţi într-un regim democratic, aduşi treptat pe drumul cel bun în momentul în care li se va arăta că se poate şi aşa.
M-am întrebat de unde vine elocvenţa lui Cătălin Predoiu şi am concluzionat că vine dintr-o convingere care nu poate fi mimată. Pare un om care s-a angajat pe drumul acesta spre funcţia de preşedinte al României după ce a chibzuit îndelung: şi-a cântărit competenţa, puterile şi slăbiciunile, şi-a evaluat oportunităţile şi obstacolele şi a decis că e posibil să reuşească ce şi-a propus dacă este consecvent şi persistent. O şi afirmă curajos, de altfel, întrebat dacă crede că va obţine susţinerea lui Traian Băsescu, cel despre care se spune că va avea cel mai greu cuvânt în deciderea succesorului său în funcţie.
Nu am înţeles în niciun moment de ce Băsescu se încăpăţânează încă să nu vadă în Predoiu un candidat valabil al dreptei, de vreme ce l-a susţinut atâta vreme pentru funcţia de ministru al Justiţiei, apreciindu-i, prin urmare, eforturile şi profesionalismul. „Este prea flexibil”, spune, ceea ce nici măcar nu este categoric un defect. Dacă atât se poate spune contra lui, iar „pentru” pledează restul calităţilor, avem un posibil viitor preşedinte cum nici nu am fi visat.
În ultima perioadă a mandatului său am apreciat la Băsescu hotărârea de a pune pe primul plan interesul naţional. S-a spus că o face pentru că nu mai are nimic de pierdut. Indiferent de ce a făcut-o, am aplaudat. Mă aştept, mi-aş dori să continue pe acelaşi drum şi să lase la o parte orgoliul de descoperitor de talente. Ei, bine, Predoiu a avut tupeul să se impună singur, nu să aştepte să-i pună comandantul Băse mâna-n cap. În condiţiile în care nu-i nici un altul măcar la fel de bun – judecând şi profesionalismul, şi charisma, şi discursul, şi background-ul curat, şi notorietatea – dă-i, „tată mare”[i], o şansă!
Câteva cuvinte despre celălalt „candidat la postura de candidat” al PDL la preşedinţie, absent din şedinţa de la Constanţa, alintat Ghiţă Falcă. Vă imaginaţi că am putea avea un preşedinte pe nume Ghiţă (!) Falcă? Unul care apare în clipul de prezentare îmbrăcat într-un sacou slim fit de gigolo, în blugi şi cămaşă cu butoni? Poate sunt eu demodată şi formală, dar mă gândesc că un politician serios, cu pretenţii la o funcţie de mare responsabilitate, nu trebuie să se prezinte altfel decât în costume sobre, cu cravată, măcar în campanie şi în exerciţiul funcţiunii, că doar nu a ieşit la agăţat. E dovadă de respect faţă de cei pe care vrea să-i convingă.
În rest, prezentarea a mizat pe victoriile electorale ale lui Falcă la primăria Aradului, a fost plină de vorbe mari, de discurs politicianist şi a lansat un concept destul de neclar, care trebuie să le fi părut creatorilor lui o mare găselniţă, dar pe mine nu m-a convins. Cum adică „societatea vie”? Cum altfel ar putea fi?
P.S. Nici nu vreau să scriu în textul principal despre scurta manifestare de protest a câtorva tineri din sală, pentru că aş acorda prea multă atenţie unei diversiuni ordinare, ce ţine de politica altor vremuri.
Oamenii care nu ştiu să respecte disciplina unei şedinţe publice, nu ştiu să se exprime prin întrebări clare puse la timpul potrivit, se manifestă gregar şi incoerent nu merită să fie băgaţi în seamă şi nu trebuie lăsaţi să facă politică, decât, cel mult, în Partidul România Mare, unde şi-ar găsi locul şi ar şti lumea cu cine are de-a face.
[i] „Tata mare” este un fel de nume de cod pe care îl foloseau apropiaţii şi foştii colegi, de regulă persoanele din anturajul constănţean al fostului comandant de navă pentru a-l desemna pe preşedintele Traian Băsescu în discuţiile neformale.
Comentarii
Etichete: Basescu, Catalin Predoiu, Constanta, Ghita Falca, PDL, Tata Mare
Noiembrie 30th, 2013 at 2:07 pm
Am citit si articolul si”despre mine”.Nu mai cred ca elevatia analizei,subtilul si evhilibrul argumentelor din articol precum si dovezile unei ratiuni de greutate sunt argumente care sa prevaleze in fata vulgului dezlantuit!La putere este populismul exacerbat,ura de Boc si Udrea ( ma intreb si acum de ce au scapat Blaga,Videanu,Negoita,ce blaturi au avut cu massmedia de nu s-a lipit de ei aceeasi anatema),fara noima sau argumente:intreb public de multe ori:bine,dar ni s-a promis ca Udrea va face puscarie pentru cat si ce a furat!Si azi,dupa aproape trei ani,nu exista nici o plangere,nici o ancheta nici o investigatie,numai baloane de sapun!Doamna Vasiliu,tara,din pacate,in majoritatea ei,vrea sa fie asistata social,vrea “de pomana”,iar studentii mei de la Slobozia vor salarii pentru toata lumea!!!
Predoiu este pentru cei ca noi “solutia”,si este slava Domnului o solutie chiar foarte buna.Dar daca la cele de msi sus adaugati si orgaliile celorlalti de pe esichierul de dreapta,nu numai ale lui papasa,veti vedea un tablou dezolant.Din pacate.