Trădări mai mult sau mai puţin imorale
Publicat de Alina Vasiliu in categoria politica
Nu se pot abţine! Fiecare politician a ţipat, la un moment dat în cariera sa, împotriva migraţiei politice. Dar ispita şi satisfacţia de moment sunt prea mari ca să i se pună capăt, o dată pentru totdeauna, acestui fenomen, pur şi simplu prin refuzul de a-i primi pe trădători. De ce să i se pună capăt? Pentru că acela care l-a trădat pe adversarul tău te va trăda şi pe tine când i se va părea că e convenabil să o facă. Iar avantajele politice imediate – ceva mai multe voturi – se transformă în dezavantaje pe termen lung – dezavantajul de a lucra cu oameni care nu sunt de încredere şi acela de a-ţi îndepărta oamenii care au tras cu tine la aceeaşi căruţă. Citeste mai departe…
Etichete: hasotti, imoral, migratie politica, politician roman
O piesă tristă la care s-a râs mult. Totuşi, de ce „Gaiţele”?
Publicat de Alina Vasiliu in categoria teatru
Lana Moscaliuc şi Andu Axente în Gaiţele
„Gaiţele” este o piesă tristă. Râzi şi nu ştii de ce râzi, căci, de fapt, ar trebui să plângi.
Să plângi pentru că ceea ce vezi pe scenă vezi şi în viaţa de zi cu zi.
Să plângi pentru că priveşti şi asculţi oameni în care au murit cele mai elementare sentimente umane.
Să plângi pentru că ipocrizia, cruzimea, laşitatea şi egoismul transformă scena vieţii într-un circ dezgustător.
Să râzi la un asemenea spectacol este ca şi cum ai râde de infirmităţile fizice ale unui grup de handicapaţi, dar aşa e omul făcut, să râdă ca prostul şi să-şi ia pauze confortabile de gândire.
În altă ordine de idei, duminică am putut constata că Dana Dumitrescu-Zgabercea a devenit, în sfârşit, actriţă. De unde se vede că exerciţiul are un rol esenţial în formare. Nu se poate să te împingă soţul-cu-putere-de-decizie-în-cultura-judeţului-Constanţa să joci roluri principale ani de zile, fără să înveţi, până la urmă, ceva din ele. Personajul ei, Aneta Duduleanu, motorul care duduie al piesei, este realizat bine, chiar dacă sunt vizibile foarte multe nuanţe din jocul Tamarei Buciuceanu-Botez. Dar cum să creezi rolul ăsta ignorând performanţa antologică din Cuibul de viespi?
Din jocul Danei Dumitrescu nu lipseşte privirea critică asupra personajului, acea dedublare care arată spectatorului că râsul lui e deplasat, că avem de-a face, de fapt, dincolo de umorul de situaţie şi de limbaj, cu o mamă care pune la cale şi asistă apoi, cu o curiozitate morbidă, la dezastrul căsniciei fiicei sale, la fel de rece cum priveşte, zi de zi, cortegiile funerare ce trec pe bulevard. Citeste mai departe…
Etichete: Andu Axente, Cristina Oprean, Dana Dumitrescu, Gaitele, Kiritescu, LanaMoscaliuc, Lucian Iancu, Luiza Martinescu, premiera, Teatrul de Stat Constanta, Zgabercea
Mălăele, „prostul” de nedepăşit
Publicat de Alina Vasiliu in categoria teatru
Piesa „Dineu cu proşti” pare să sfideze destinul. În ciuda împrejurărilor vitrege, aseară, Casa de cultură a fost atât de plină cât este de obicei când joacă Mălăele sau alţi actori mari. Adică ticsită.
Şerban Ionescu a fost muşcat de o căpuşă şi s-a îmbolnăvit grav, fiind înlocuit în rol de regizorul piesei, Ion Caramitru. Asta i-a adus în sală şi pe cei care mai văzuseră spectacolul cu distribuţia iniţială. Citeste mai departe…
Etichete: 29 februarie, caramitru, casa de cultura, dineu cu prosti, malaele
Un poet suedez a primit Nobelul
Publicat de Alina Vasiliu in categoria literatur?
Nici anul acesta nu a fost premiat Cărtărescu. Sau vreun alt român. Păcat…
Poetul suedez care a primit Nobelul este Tomas Tranströmer. Iată o poezie care îmi place:
Allegro
(traducere de Dan Shafran)
Cânt Haydn după o zi neagră
şi simt căldura simplă în mâini.
Clapele vor. Ciocănele blânde bat.
Rezonanţa verde, vivace şi calmă.
Rezonanţa spune că există libertate,
că există cineva care nu plăteşte tribut împăratului.
Îmi vâr mâinile în buzunarele-mi haydniene
şi îl imit pe cel ce priveşte lumea cu seninătate.
Înalţ steagul haydnian – semn că:
“Nu ne predăm. Dar vrem pace.”
Muzica este o casă de sticlă pe panta
unde pietre galopează, pietre se rostogolesc.
Şi pietrele străbat sticla,
dar fiecare geam rămâne intact.
Momente londoneze. Un week-end nu e de ajuns
Publicat de Alina Vasiliu in categoria calatorii
Londra e un oraş în care mi-ar plăcea să trăiesc. Un oraş în care, după trei zile, te simţi acasă, poţi să te descurci şi să ajungi oriunde ai nevoie.
Este un oraş înţesat cu poliţie, în care totuşi te simţi liber să faci ce vrei. Pentru că, atâta vreme cât nu încalci legea, toată lumea te priveşte cu bunăvoinţă, îţi zâmbeşte, pare că se aşteaptă doar la lucruri bune din partea ta.
Un oraş în care, oricum te-ai îmbrăca, nu simţi privirea critică a celor din jur. Un oraş în care negrii, indienii, chinezii, mulatrii sunt priviţi la fel ca albii, fără nici un licăr rasist, aşa cum nu se întâmplă în Italia sau în Germania.
Poate că o tentă de superioritate britanică am simţit în discursul beefeater-ului (denumirea populară a gărzilor din Turnul Londrei, nume ce vine de la raţia lor zilnică de carne de vită) care avea rolul de ghid al turiştilor. Şi puţin misoginism. Dar e posibil să le fi confundat cu binecunoscutul umor englezesc, adeseori bazat pe sarcasm. Şi poate că sunt eu prea sensibilă, venind dintr-o ţară în care critica, bârfa, ironia, răutăţile de tot felul ne fac să ne modificăm inconştient atitudinile, garderoba şi orice tendinţă spre naturaleţe.
Ce mi-a plăcut mai mult în Londra? Atmosfera, parcurile, clădirile şi monumentele. În ordinea asta. Evident că nu am putut vedea totul în trei zile şi ceva, aşa că plănuiesc să mă întorc acolo odată.
Dansuri tematice şi viaţă pe stradă
O să încep cu Piccadilly Circus, locul probabil cel mai aglomerat din Londra. A fost primul loc pe care l-am vizitat, în seara de joi în care am ajuns, şi m-am întors sâmbătă noaptea pentru distracţie. În jurul statuii lui Eros se adună mereu englezii şi turiştii, iar Piccadilly este şi zona în care se află cele mai multe cluburi de noapte, frecventate de cu seară până la ora 3 dimineaţa. Citeste mai departe…
Etichete: beefeater, by night, calatorii, cluburi, london, londra, parcuri, piccadilly, sarutul rodin, week end
Ăştia mici, nerozi şi stresaţi vs. ăia mari, corupţi şi nemernici. Bravo Funeriu!
Publicat de Alina Vasiliu in categoria Articole diverse
Nici nu ştiu de ce mă mai miră încercările de manipulare ale ăstora de la Realitatea TV. Să încerci să pui în spinarea actualului ministru al Educaţiei rezultatele dezastruoase ale bacalaureatului 2011 mi se pare maxima nesimţire. Oh, Doamne, i-a stresat pe bieţii copii. Bieţii copii care nu ştiu decât distracţie şi îşi fac majoratele prin cluburi, turnând în ei tone de whisky, fără să mai fie aşa stresaţi… Oh, Doamne, păi nu e el ministru? Nu el e de vină că ăştia mici şi stresaţi nu au promovat, că sunt aşa de slabi la învăţătură? Nu el a organizat acest examen naţional cu promovabilitate atât de mică?
Să nu o întrebi pe Ecaterina Andronescu, la îndemână în studioul de televiziune, măcar aşa, în treacăt: „Stimată doamnă, ce măsuri aţi luat dumneavoastră, pe vremea când eraţi ministru, ca să nu se mai fure, să nu se mai copieze la bacalaureat?” sau măcar: „Ştiaţi, stimată doamnă, că, inclusiv pe vremea când eraţi ministru, bacalaureatul, acela cu promovabilitate mare, devenise o afacere profitabilă pentru toţi profesorii şi inspectorii care făceau parte din comisii şi că elevii erau încurajaţi să fure şi să copieze contra cost?…
Eu mă îngrozesc când mă gândesc ce bătălie a trebuit să ducă Funeriu anul acesta ca să distrugă reţeaua profitabilă care s-a consolidat de-a lungul atâtor ani. Citeste mai departe…
Etichete: bac 2011, bacalaureat, coruptie in educatie, educatie, elevi, funeriu, ministrii educatiei, spaga, stres
Like „Cartea Feţelor”. Like Brăduţ Ulmanu.
Publicat de Alina Vasiliu in categoria resurse jurnalism
Alexandru-Brăduţ Ulmanu scrie cum vorbeşte. Calm, gândit, organizat, cu o elocvenţă şi o răbdare exersate în ani de training cu jurnaliştii şi de cursuri cu studenţii de la jurnalism, într-o limbă română firească şi curgătoare, presărându-şi demonstraţiile cu exemple bine alese şi cu glumiţe dintre cele mai subtile, uşor englezeşti, care celor mai puţin atenţi le pot scăpa – şi e păcat.
Brăduţ Ulmanu este un fel de diplomat printre ziarişti. Ştie mai multă teorie despre meserie decât majoritatea dintre noi şi cunoaşte mult mai bine sistemul ale cărui rotiţe suntem. Totuşi, are eleganţa şi modestia de a ne trata ca pe egali, de a asculta toate opiniile pe care avem să le împărtăşim şi de a aprecia aportul fiecăruia dintre practicieni la completarea imaginii în construcţie pe care o are despre jurnalism şi despre comunicare.
A trecut prin atâtea redacţii, a participat la atâtea traininguri, a avut atâtea experienţe internaţionale în presă, încât eu, una, îl privesc ca pe un om de la care mereu pot învăţa mult. Citeste mai departe…
Etichete: bradut ulmanu, cartea fetelor, facebook, humanitas
Dragostea nu cade niciodată
Publicat de Alina Vasiliu in categoria metanoia
“De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.”
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
Etichete: apostolul pavel, biblia ortodoxa, dragoste
Sfaturi preţioase de la un jurnalist bănăţean
Publicat de Alina Vasiliu in categoria resurse jurnalism
10 legi pentru jurnalistul aflat în faţa unui proces pentru calomnie sau insultă
Când am avut primele procese m-am speriat foarte rău. Nu avea cine să-mi explice cum vor decurge, care sunt strategiile de culise şi cât de mare este riscul. Îmi doream atunci să pot afla, rapid, orice, din orice sursă. Nu am prea găsit.
Este ceea ce încerc să fac acum, după mai bine de 10 ani de procese interminabile, pentru a ajuta pe colegii care sunt la prima experienţă de acest fel.
Jurnaliştii sunt ţintele a două tipuri de procese, cei care îi hărţuiesc acţionând prin două pârghii atunci când doresc intimidarea. O cale sunt plângerile penale, alta deschiderea unor litigii „în civil”.
Uşor de câştigat în penal
Cei mai mulţi dintre cei care hărţuiesc jurnalişti în instanţe folosesc calea penală şi fac plângeri pentru insultă şi calomnie. Aceasta este cea mai uzitată cale, dar cea mai puţin periculoasă pentru jurnalişti. Practica CEDO condamnă deciziile agresive împotriva jurnaliştilor, provenite din proces penale.
Cele două infracţiuni trebuie comise de jurnalist „cu rea credinţă”, lucru care este greu de demonstrat. Jurnalistul poate să facă proba verităţii şi dacă demonstrează că e adevărat ce a scris nu există efecte penale.
Citeşte mai departe pe blogul lui Mălin Bot
Etichete: jurnalisti, malin bot, procese
Scandal în jurul identităţii aromânilor: minoritate naţională vs. parte a poporului român
Publicat de Alina Vasiliu in categoria Aromâni
Chestiunea aromânească revine în atenţie în aceste zile, la doar o lună după declaraţia preşedintelui Traian Băsescu în plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (Strasbourg, 27 ianuarie2011). “Consiliul Makedonarmânjilor” (CMA) a protestat faţă de intenţia preşedintelui României de a face demersuri pentru recunoaşterea statutului de minoritate românească pentru aromânii, vlahii, istroromânii şi meglenoromânii din ţările Peninsulei Balcanice aflate în procesul de aderare la UE. CMA cere statulul de minoritate nationala pentru aromânii din Romania. Una dintre mize o reprezinta fondurile pentru minoritati si un post de parlamentar. Citeste mai departe…
