Papuci chinezeşti şi cutii de lavabil pe scenă în „Elixirul dragostei“
Publicat de Alina Vasiliu
Mi s-a părut culmea kitsch-ului ceea ce am văzut sâmbătă pe scena Operei Constanţa (este prea obositor să transcriu titulatura completă a teatrului). Fac o notă scurtă care nu ţine loc de cronică, dar este important să semnalez că deja s-a mers mult prea departe cu austeritatea, dacă despre economie a fost vorba atunci când s-a luat hotărârea de a pune papuci chinezeşti inscripţionaţi (poate cu „Mike” sau „Shin Jong” sau cine ştie cu ce altceva – scrisul nu era vizibil din sală) în picioarele doamnelor din cor, costumate, într-una dintre scene, în halate de baie şi cu prosoape înfăşurate pe capete. Papuci chinezeşti! Dacă a fost vreo sugestie a contemporaneităţii chiar nu-i văd rostul. Dacă a fost vreo ironie, eu una nu am înţeles-o. Poate doar o ironie răutăcioasă la adresa artiştilor teatrului. Era vorba, totuşi, de „Elixirul dragostei” de Donizetti, operă ce şi-a avut premiera în 1832, o poveste de dragoste clasică ce transmite mesaje simple şi anacronice, publicul fiind obligat să-şi adapteze receptivitatea unei epoci în care papucii chinezeşti şi cutiile de var lavabil nu au ce căuta. Chiar o fi fost atât de greu de găsit o găleată clasică de zugrav, din aceea de tablă, sau poate chiar una de lemn, încât să-i fie plasată personajului principal, Nemorino, acea cutie de plastic căreia nici măcar nu i-a fost scoasă eticheta? Jenant!
Iar tânăra soprană Mădălina Diaconescu, o mignonă foarte talentată, foarte frumoasă, foarte expresivă, foarte potrivită pentru rolul Adinei, a fost obligată să poarte încălţări pe măsura celeilalte titulare a rolului, pantofi vizibil cu două-trei numere mai mari, care, pentru a nu-i ieşi din picioare, erau asiguraţi cu două bucăţi de jartea lată petrecute împrejur. Chiar să fi fost a doua pereche de pantofi o investiţie pe care teatrul nu şi-o putea permite?
Vina cade, în opinia mea, asupra asistentului de regie care a îngrijit această „premieră”, Sandra Răsvana Cernat; ea avea obligaţia să nu accepte asemenea compromisuri jenante. (martie 2009)
