Focul lui Damian a ars în Crush
Publicat de Alina Vasiliu
Sâmbătă seara, în Crush, am asistat la o stranie întâlnire a contrariilor. Una că Damian Drăghici şi fraţii lui ţigani se potriveau ca nuca în perete cu decorul fancy-trendy-cool din clubul la modă al Constanţei, a doua că performanţa lor a fost prefaţată de o prezentare de lenjerie intimă Cătălin Botezatu, vreo 6 bărbaţi artificiali (pectorali şi bicepşi preparaţi la sală, piele fără pată şi fără fir de păr… uman) preumblându-se, plini de importanţă, doar în chiloţi (albi, negri, dar şi roşii, că îl aşteptăm pe Moş Crăciun!), în faţa unui public destul de apatic.
Au intrat apoi în scenă Damian şi taraful său. A fost muzică lăutărească prelucrată jazzistic, dar numai ca să armonizeze întrucâtva instrumentele, fără însă a estompa caracterul sălbatic, surprinzător şi creativ al spiritualităţii ţigăneşti.
Damian Drăghici – ţiganul fugit din ţară pe vremea comunismului, cântăreţ ambulant prin Grecia, ajuns, cu bursă completă, la celebrul colegiu muzical Berklee din Boston, iar acum întors la origini – a punctat, la tapan (o tobă cu două feţe, ţinută pe burtă şi legată de spate cu un cearşaf) ritmul cântecelor ţigăneşti, ridicând publicul în picioare. Bărbos, cu o figură dură, încruntată, fără zâmbet, cu transpiraţia şiroind pe tâmple, Damian îşi arată bucuria de a cânta numai prin focul din privire.
Au fost mulţi care au sărit în picioare şi au vibrat în ritmurile ţigăneşti, dar au fost şi alţii care au rămas pe canapele, impasibili, păstrându-şi acea privire specială, de club, un amestec de trăiri profunde de tipul „arăt bine, sunt beton, toţi bărbaţii/toate femeile mă doresc, ia să mai fumez o ţigară/un trabuc, mâine am oră la manichiură/masaj/stilist, ăla/aia e mişto, ce maşină o avea?”…ş.a.m.d….
Întorcându-mă cu gândul pe scenă, instrumentiştii au fost buni, iar dintre „gurişti” mi-au plăcut Gicu, un ţigan burtos tipic, la vreo 50 de ani, cu pălărie şi cămaşă roşie de satin, cu faţa jovială şi timbrul vocii puţin spart, puţin strident, de lăutar adevărat, şi Neluţu, un ţigan tânăr cu pieptul înainte, cu o vestă colorată şi cu voce puternică. Cele două femei din trupă – Mariana şi Valentina – au cântat, dar s-au şi plimbat prin public, făcând animaţie şi aducând pe scenă cele mai frumoase fete.
Atât cât a durat, puţin, dacă mă întrebaţi pe mine, concertul Damian&Brothers din Crush a fost frumos. Odată ţiganii coborâţi de pe scenă, a reînceput muzica house, iar sângele s-a răcit brusc. (decembrie 2007)
Iulie 5th, 2011 at 10:38 pm
tare:)))))