Consilieri „castraţi”
Publicat de Alina Vasiliu
Criză de nervi a făcut Mazăre ieri în Consiliul Local atunci când pedelistul Filişan a îndrăznit să ceară amânarea discutării unui proiect de hotărâre ce autoriza extinderea mall-ului din Parcul Tăbăcărie şi construcţia a două (!!) blocuri de câte 24 etaje fiecare, pe acelaşi amplasament, în locul parcării deja existente.
În paranteză fie spus, copacii rămaşi pe-acolo vor dispărea, apoi, probabil, nu va rămâne destul loc pentru parcare şi patronii vor turna ciment peste încă puţin spaţiu verde, şi tot aşa, câte puţin, că doar sunt proprietari. Iar terenul în discuţie este obiectul dosarului retrocedărilor cu cântec, în care principalul inculpat este Mazăre.
Dar în şedinţa CLM nu se discuta, încă, aşa ceva. Consilierul democrat-liberal nu a cerut decât amânarea discuţiei pentru a putea studia documentaţia, întrucât proiectul fusese trecut pe ordinea de zi suplimentară şi adus la cunoştinţa consilierilor doar cu o seară înainte.
Primarul, a cărui prietenie cu cel puţin unul dintre investitorii din Tăbăcărie, Elan Schwartzenberg, este notorie, a sărit ca fript (atacul este cea mai bună apărare, nu-i aşa?) şi l-a pus la locul lui pe Filişan, cu un discurs extrem de agresiv. „M-am săturat de frânari până peste cap!”, a zbierat el, trimiţându-l pe consilier la şefii lui de partid să ceară voie, nu să vină cu iniţiative din astea personale, fără sprijin politic. Din discursul primarului am înţeles că doar voturile prin care el a fost ales de trei ori (cum a ţinut să sublinieze) contează, Filişan putând să se şteargă undeva cu ale lui, care nu-i dau, pare-se, dreptul de a cere măcar o amânare în Consiliul Local Municipal Constanţa.
Invocând criza economică, Mazăre a spus că este pregătit să facă temenele oricărui investitor care vrea să contribuie la dezvoltarea oraşului şi i-a ironizat din nou pe iubitorii de „pelicani creţi” care au oprit construcţiile „în balta asta nenorocită de lângă Mamaia, că e o baltă împuţită”.
Fără a pierde prilejul de a aduce vorba despre dosarul său la DNA, pe care, zice el, „procurorii şi Băsescu şi l-au băgat în fund” (noi aveam impresia că dosarul a ajuns în instanţă, dar poate că inculpatul ştie mai bine…), el le-a cerut consilierilor PSD să nu-l bage în seamă pe Filişan şi să voteze „pentru dezvoltarea oraşului”, în orice condiţii.
Îmi pare rău că locuitorii Constanţei nu-l pot vedea pe Mazăre desfăşurându-se plenar în şedinţele CLM (şi-ar da seama în ce situaţie am ajuns cu toţii), dar îmi pare rău şi că nu-i pot vedea pe consilieri cum tac şi pun capetele în pământ, ca nişte căţei smuciţi de zgarda strangulantă, acceptând bruftuluielile şi săpunelile acestui tânăr care se crede probabil vreun Castro sau vreun Chavez în devenire. Filişan a încercat un răspuns civilizat, pe care cred că Mazăre nici nu l-a auzit, copleşit cum era de propria retorică. Ceilalţi nepesedişti au tăcut, iar unii dintre ei au votat proiectul respectiv, fără probleme.
Mi se pare de neconceput, totuşi, că nimeni dintre cei beşteliţi la grămadă nu-l întreabă pe acest individ CUM ÎŞI PERMITE să trateze aşa nişte oameni, CUM ÎŞI PERMITE să trateze aşa nişte aleşi ai constănţenilor.
Să se simtă oare copleşiţi de numărul mare al pesediştilor din consiliu? Să spere încă la câteva firimituri care ar putea să le pice de la masa majoritarilor dacă fac „ciocul mic” în şedinţe? Să le lipsească demnitatea? Să le fie frică, oare, de acest mic dictator care ar putea să le spele gura cu săpun dacă vorbesc neîntrebaţi? Să fi fost, oare, supuşi, la intrarea în CLM, vreunui ritual ocult de castrare, pentru a preveni orice tresărire de bărbăţie şi a-i (dez)echipa pentru umilinţele viitoare?
Probabil că toate cele de mai sus la un loc, castrarea fiind de natură psihologică şi transmiţându-se, prin reprezentare, întregii populaţii a Republicii Mazăre, pasivă sub un regim pe care îl urăşte, dovadă numărul (nu procentul) mic de oameni care l-au votat. (decembrie 2010)
