Autocritică
Publicat de Alina Vasiliu
Stimaţi tovarăşi,
Sussemnata Alina Bârgăoanu-Vasiliu, director media la ziarul Cuget Liber, vă rog să îmi permiteţi ca, în faţa oamenilor muncii care mă citesc, să-mi fac autocritica pentru gravele abateri pe care le-am avut în exerciţiul funcţiunii. De asemenea, vă rog, dragi tovarăşi şi prieteni, să primiţi toată consideraţia şi respectul pe care vi le datorez şi să aveţi bunăvoinţa şi înţelepciunea – pe care ştiu că le posedaţi din plin – de a mă ajuta să revin pe calea cea dreaptă a admiraţiei şi entuziasmului faţă de iubiţii conducători ai oraşului şi ai judeţului nostru.
RECUNOSC CĂ AM GREŞIT atunci când am criticat realizările nepreţuite ale mult iubitului nostru conducător Radu Mazăre, am avut clipe de rătăcire şi momente de inexplicabilă hipermetropie atunci când mintea m-a dus la anumite nerealizări ale promisiunilor sau la anumiţi monştri de beton care au cotropit spaţiile verzi. Dar nu vreau să insist, e de ajuns să spun că am greşit şi că am profunda convingere că mult iubitul conducător poartă în suflet o mare dragoste faţă de constănţeni, iar gândul său este numai către împlinirea tuturor dorinţelor noastre de mai bine.
RECUNOSC CĂ AM GREŞIT atunci când am publicat – ce-o fi fost în capul meu! – fotografii neprincipiale cu celălalt mult iubit conducător Nicuşor Daniel Constantinescu, odihnindu-se cu capul pe masă în restaurant şi dormind în jeepul său, în mijlocul intersecţiei. Recunosc că am dat dovadă de „mârlănie profesională”, aşa cum, cu indulgenţă, am fost calificată de purtătorul de cuvânt al preaiubitului Partid; ar fi putut să mă califice cu mult mai grele cuvinte şi îi mulţumesc pentru înţelepciunea de care a dat dovadă lăsându-mă să realizez prin propriile mele resurse intelectuale grava greşeală pe care am comis-o. Acum ştiu că mult iubitul conducător nu ar fi putut să adoarmă în public decât din cauza prea îndelungatului efort fizic şi intelectual depus în slujba comunităţii pentru care şi-a sacrificat viaţa personală şi timpul care ar fi trebuit dedicat odihnei nocturne.
RECUNOSC CĂ AM GREŞIT atunci când am numit-o babă pe respectabila femeie în vârstă care i-a sărit bunului nostru primar în braţe; acum am convingerea că nu era surescitată sau prizoniera vreunei mentalităţi de pomanagiu, ci inima ei era copleşită de generozitatea tânărului edil care şi-a rupt din timpul său dedicat sporturilor nautice – minunate sporturi ce dezvoltă mintea şi trupul – şi s-a dedicat alegătorilor de vârsta a treia, fără a avea vreun scop ascuns în afara bucuriei genuine de a fi în preajma lor şi de a le oferi tradiţionala sacoşă cu pui şi alte alimente de mare necesitate, pentru care cu toţii avem datoria sfântă de a-i mulţumi fierbinte.
RECUNOSC CĂ AM GREŞIT atunci când, în nemernicia mea, mi-am permis să gândesc nepotrivit şi să-i calific drept „oportunişti veroşi” pe aceia care visează la apropierea de centrul cald şi bun al puterii şi la împărtăşirea din roadele sale; ei sunt adevăraţii vizionari ai urbei, iar acum, după ce vălul mi s-a luat de pe ochi, pot să văd asta.
În lumina noilor directive ale mult iubitului partid şi ale înţelepţilor conducători, care mi-au deschis mintea pentru a vedea cât m-am abătut de la linia corectitudinii şi bunului simţ, vă rog, dragi tovarăşi, să mă ajutaţi să mă îndrept.
Totuşi, vă implor, daţi-mi voie să îmi exprim convingerea că NICIODATĂ nu mă voi ridica la înălţimea morală absolut necesară pentru a mă înscrie în respectabila breaslă a jurnaliştilor adevăraţi, aceia care ştiu să privească lucrurile frumoase şi bune, le relatează cu optimism, cu entuziasm şi ştiu să îşi vadă interesul şi să nu înoate împotriva curentului, un curent care va duce urbea noastră pe cele mai înalte culmi ale progresului şi civilizaţiei! (iunie 2008)
