Depăşirea limitelor merită!
Publicat de Alina Vasiliu
Despre Salman Rushdie, cel mai liber prizonier
Literatura a fost pentru mine, întotdeauna, un bun prieten, cel mai bun sfătuitor. Am avut şi noroc sau, poate, un destin legat de cuvântul scris. De-a lungul vieţii, de câte ori am avut vreo dilemă, mi s-a întâmplat să citesc o carte care mi-a adâncit-o (aprofundarea fiind binevenită, căci unele dileme nu au rezolvare) sau mi-a luminat calea. Una dintre experienţele de acest fel am avut-o cu eseurile scriitorului britanic, de origine indiană, Salman Rushdie reunite sub titlul “Dincolo de limite”.
Nici un subiect nu este minor pentru scriitorul care şi-a trăit viaţa sub ameninţarea pedepsei cu moartea, pronunţată împotriva sa de fundamentaliştii din Iran. Are o bucurie autentică de a scrie despre fotbal, despre filme (27 de pagini despre “Vrăjitorul din Oz” şi toate legendele legate de actori, cascadori, costume, decoruri, toate acestea ridicând vălul şi arătând sensuri pe care cei mai mulţi nu le-am gândit când am urmărit povestea), despre ţoale, despre moartea prinţesei Diana, despre muzică rock şi câţiva dintre giganţii săi (Rolling Stones, U2), despre India, despre scriitori contemporani sau legendari. Volumul mai adună editoriale apărute în New York Times care majoritatea tratează probleme de politică mondială şi conferinţe rostite în diferite ocazii.
Există, însă, câteva idei argumentate de Rushdie cu maximă elocvenţă, chiar când nu pare să o facă, răzbătând din toate subiectele abordate, oricât de nesemnificative ar părea ele.
Libertatea de exprimare merită. Este mesajul unui om care din 1989 şi până acum îşi trăieşte viaţa protejat de servicii secrete, pentru că a publicat un text (Versetele satanice) care vine în contradicţie cu ceea ce fundamentaliştii islamici denumesc sacrosanct.
Depăşirea limitelor merită. “Nu vă plecaţi frunţile! Nu vă cunoaşteţi lungul nasului! Sfidaţi-vă zeii! Veţi fi surprinşi când veţi vedea câţi dintre ei au picioare de lut.”
Într-unul dintre eseuri, Rushdie îi scrie cetăţeanului cu numărul şase miliarde al planetei şi îl îndeamnă să aibă o viziune asupra lumii conformă cu firea sa, să se ferească de dogmatism, să trăiască într-o lume liberă, o lume în care poate domni contradicţia, o lume în care oricine poate discuta problema, fie ea chiar aceea pe care ne-o punem toţi într-un anumit moment al vieţii, şi în privinţa căreia religia ne oferă poveşti liniştitoare.
De fapt, Salman Rushdie oferă o lecţie de viaţă. Lipsit de evlavie, dar nu de aderenţă la spaţiul mistic al Indiei, la mijloacele de expresie specifice Orientului, scriitorul militează pentru libertate de exprimare, pentru mai corecta împărţire a resurselor mondiale, condamnă falsul creştinism, dar şi falsul Islam, în numele cărora se comit crime atroce, condamnă, de fapt, practica ipocriziei la nivel planetar.
“Dincolo de limite” este o carte care, bine citită, poate limpezi sau adânci dileme, poate naşte probleme, poate schimba vieţi. (noiembrie 2007)