Cătă
Publicat de Alina Vasiliu in categoria despre moarte, Uncategorized
A fost cel mai bun prieten al meu – bărbat. Ne cunoşteam de prin 1998 (parcă), din primii mei ani – şi ai lui – de jurnalism şi am trecut prin multe împreună. A fost o vreme când nu concepeam să-mi fac vreo aniversare (sau petrecere) fără el, şi nici el – fără mine. Frumoşi ani. Era un om bun, fraier de bun, de care mereu profitau cei pe care îi iubea. Sper că eu nu am făcut-o niciodată. Din când în când, nu neapărat în momentele cele mai potrivite, aşa cum fac oamenii buni de obicei, se prefăcea exagerat de pragmatic, pentru a compensa într-un fel. Nu ştiu cum se făcea că tot pragmatismul ăsta se întorcea, cumva, împotriva lui.
De acum câţiva ani, pentru că prietenia dintre un bărbat şi o femeie nu place nevestelor (uneori), am început să ne facem aniversările separat. Am fost şi mai sunt încă furioasă, dar m-am gândit mereu că între noi s-a păstrat un canal de comunicare inefabil. Eu mă gândeam la el deseori şi speram că şi el se gândeşte la mine. L-am zărit de câteva ori, de departe, împreună cu noua lui familie, dar am păstrat distanţa, chiar dacă aveam sufletul greu că nu mă puteam duce să-l îmbrăţişez cu drag.
Sper că poate să audă tot ce-i spun acum, sper că şi lui îi pare rău de anii ăştia din urmă, în care aş fi avut atâtea să-i împărtăşesc, în care am lipsit unul din bucuriile celuilalt, de aniversările la care i-am dus dorul şi ştiu sigur că şi el mie. Şi mai sper să ne vedem dincolo şi să râdem, şi să ne îmbrăţişăm, şi să ne amintim. Te iubesc, Cătă!
Etichete: BFF, C?t?lin Siclitaru, Siclitaru
Băeți de băeți cu traume arhaico-mitologice. Ca noi toți.
Publicat de Alina Vasiliu in categoria teatru
- Văzut duminică, 23 iunie 2019, la Teatrul de Stat Constanţa, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru „Miturile cetăţii”, ediţia a patra
Medea’s Boys, producţie a Teatrului Apollo 111, este un spectacol complex, foarte bine construit, cu șase actori talentați și frumoși și cu un text ingenios care intercalează creativ fragmente din Medeea lui Euripide.
Departe de a demitiza, cum ar fi fost de așteptat după interacțiunile din debutul spectacolului, împănate cu limbajul colorat, obscen pe care îl folosesc băieții când sunt doar între ei, cu dese referiri explicite la organe sexuale și relații sexuale, cu fruste, bărbătești contacte fizice, chiar cu tente de agresivitate, Medea’s boys ne determină să facem un salt peste timp și să conștientizăm substratul mitologic al psihicului uman.
Avem datele mitologice care, puse frumos pe tablă și analizate (cum chiar o face, simbolic, unul dintre personaje), ne pot da rezultatul vizibil azi. Cumva, din palimpsestul pe care-l reprezintă inconștientul colectiv, Ionuț Sociu (scenarist) și Andrei Măjeri (regizor) fac să izbucnească la suprafață substratul arhaico-mitologic, ca o cheie de interpretare pentru traumele şi tarele prezente ale umanității, pentru misoginism, pentru rasism, pentru tragedia refugiaților, pentru tot soiul de temeri înăbușite, din care izvorăsc intoleranțele și care ne transformă, ocazional, în monștri. Citeste mai departe…
Etichete: Apollo111, medeea's boys, teatru
Ai puţintică răbdare, stimabile!
Publicat de Alina Vasiliu in categoria politica, Uncategorized
Înainte de alegerile astea, pe oricine ai fi întrebat ţi-ar fi spus că votul de acum e un barometru. Era un fel de parolă pe care ne-o spuneam unul altuia, mobilizându-ne pentru alegeri. Ştiam cu toţii, doar suntem electoratul acela cu discernământ, că votăm pentru europarlamentare, nu pentru parlamentare, că votăm pentru a vedea dacă mai avem vreo şansă sau ne facem bagajele şi ne cărăm. Oricine ne-ar fi întrebat care este orizontul de aşteptare pentru o schimbare a puterii din România, am fi răspuns că va fi posibil „abia în 2020”. Atunci, mă întreb, de unde nebunia asta, urgenţa pe care o exhibă unii pentru o schimbare imediată?
Cum, frăţiware, să se schimbe puterea dacă nu sunt pârghii legale? Când există o majoritate coruptă în Parlamentul României, majoritate cu ajutorul căreia se menţine puterea şi care nu va face nici în ruptul capului un pas înapoi, fiindcă pasul ăla i-ar duce fix în spatele gratiilor pe mulţi dintre ei, ce să facă băieţii ăştia buni de la USR – Plus ca să răstoarne situaţia acum, imediat, urgent?
Avem de-a face cu un monstru rănit care va încerca orice ca să rămână în viaţă, iar cea mai eficientă strategie este „dezbină şi stăpâneşte”. Şi ce armă este mai bună pentru dezbinare decât dezinformarea, mai ales când în Opoziţie ai de-a face cu atâtea antagonisme care pot fi exploatate?!
Antagonismul dintre PNL şi noile partide, USR şi PLUS, antagonismele dintre USR şi PLUS, antagonismele dintre atâţia influenceri şi atâtea canale mass media… Aşa că cel mai mare rău pe care putem să-l facem este să credem, să comentăm şi să dăm mai departe diverse ştiri care apar pe marginea acestor antagonisme. Unele pot fi reale, pentru că înşişi politicienii sunt expuşi dezinformărilor, iar ei, fiind implicaţi direct în lupta asta, au fitilul chiar mai scurt decât noi, ăştia care chibiţăm şi votăm de pe margine. Plus că nu toţi politicienii sunt aşa de inteligenţi şi/sau aşa de curaţi cum ne-ar plăcea să fie.
Cât despre strategiile postelectorale, este foarte clar că acum Opoziţia trebuie să-şi continue demersul de a limita daunele produse de acest comando anti-Justiţie format din PSD, ALDE şi UDMR. E clar că cea mai bună şansă de a răsturna PSD de la guvernare o are PSD 2, PSD reloaded, adică ProRomânia lui Ponta. E clar că, dacă Tudose ar ajunge premier, nu ar continua atacul împotriva Justiţiei pentru că atunci ar compromite oportunitatea partidului său de a înlocui PSD. Aşa că, pentru orice ar negocia Dan Barna cu Ponta, ar trebui să ne gândim că e o negociere necesară, nu să sărim de fund în sus: „Mă tem de trădare!” . Reacţiile astea sunt exact ce doreşte şi preconizează echipa de efecte speciale a PSD-ului.
Să ne rugăm să nu se rupă legăturile firave care îi unesc pe oamenii din Opoziţie, să ne rugăm să fie înţelepţi şi să îşi exploateze punctele tari, nu să se ducă la fund din cauza balastului pe care fiecare dintre cele trei partide în care ne punem speranţa îl are, în mai mare sau mai mică măsură. Să ne rugăm să se pună la aceeaşi masă şi să-şi potrivească ceasurile. Acţiunile haotice, colportarea dezinformărilor, inflamarea conflictelor nu pot decât să transforme victoria nesperată de etapă într-un eşec pe termen lung.
Oricât mi-ar fi de greu să spun asta, oricât m-a scos din minţi Iohannis în toţi anii ăştia, prin inacţiune şi moşmondeală, cred că în acest moment este un exemplu de urmat, pentru că i-a ieşit. A încasat multe, a pierdut sânge, a leşinat, dar şi-a revenit ca un supererou de Marvel, atunci când monstrul deja se întorsese cu spatele, sigur de victorie.
Deci amintiţi-vă că a fost doar un barometru, că schimbarea aia adevărată o aşteptăm abia în 2020 şi aveţi puţintică răbdare, ca ficusul de la Cotroceni (no offence)!
Etichete: alegeri europarlamentare, iunie 2019
„Ni s-a oferit unirea cu Dumnezeu, fie că ne place sau nu, vrem sau nu, ştim sau nu”
Publicat de Alina Vasiliu in categoria metanoia
«Semnificaţia Întrupării este, aşadar, aceea că nu suntem nevoiţi să atingem unirea cu Dumnezeu. Omul nu este nevoit să acceadă la infinit şi să devină Dumnezeu, Dumnezeu Infinitul coboară în finit şi devine om. În ciuda faptului că omul îl refuză pe Dumnezeu, în ciuda mândriei şi fricii sale, în ciuda faptului că este prea neajutorat pentru a scăpa din cercul vicios al păcatului, natura imuabilă a lui Dumnezeu rămâne pe veci dragoste: agape care constă în a te dărui total şi fără rezerve celui iubit. Citeste mai departe…
Etichete: Alan Watts, duh ?i contempla?ie
ENACHE TUŞA SAU DESPRE „REFACEREA VIRGINITĂŢII”
Publicat de Alina Vasiliu in categoria Opinii
Sintagma din titlu nu îmi aparţine, dar este perfectă pentru descrierea ultimei acţiuni care are ca obiect articolul plagiat de lectorul universitar Enache Tuşa, director de imagine al Universităţii Ovidius din Constanţa (UOC), pe site-ul ziarului Ziua de Constanţa. Îl numesc plagiat pentru că nu ştiu cum altfel aş putea numi un articol luat cu copy-paste de la autorul real şi publicat sub semnătura altuia. Probabil ar trebui să zic „presupus plagiat” pentru că nu există o decizie a unei instanţe, dar mi se pare puţin ciudat să pun sub semnul întrebării o evidenţă. Este vorba despre recenzia «Sylvain Gouguenheim – Aristotel la Muntele Saint-Michel. Rădăcinile greceşti ale Europei creştine» publicată de Enache Tuşa la rubrica pe care o ţine în ziarul pomenit, Cartea zilei, copiată mot à mot (există un printscreen doveditor) după recenzia lui Ovidiu Pecican care a apărut în Observator cultural şi a fost inclusă apoi într-un volum. Citeste mai departe…
Etichete: Enache Tu?a, Ovidiu Pecican, plagiat, Universitatea Ovidius din Constanta, Ziua de Constanta
Directorul de imagine al Universităţii Ovidius din Constanţa – suspect de plagiat
Publicat de Alina Vasiliu in categoria Articole diverse
Emisiunea Cartea zilei de la televiziunea constănţeană Litoral TV, realizată de lectorul universitar Enache Tuşa, director de imagine al universităţii constănţene “Ovidius”, este dublată de publicarea unor texte pe site-ul ziarului Ziua de Constanţa, în rubrica omonimă. Unele dintre aceste texte se înscriu în definiţia plagiatului, conform legii 206/2004 modificată prin O.G. nr. 28/2011: Plagiatul – expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale.
Enache Tuşa este lector universitar la Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice a Universităţii „Ovidius” din Constanţa (UOC) şi deţine funcţia de director de imagine şi comunicare al universităţii.
Este moderator la Litoral TV din Năvodari, realizând emisiunile Cultură pe coordonate – marţi de la 16.20, Cutia de viteze (o emisiune despre maşini) – sâmbătă, de la 16.20 şi Cartea zilei – duminica între 7 şi 8. Este invitat aproape permanent la emisiunea Vocile Constanţei de la Televiziunea locală Digi 24, jucând atât rolul de invitat principal, precum şi rolul de specialist, analist în diverse domenii, de la politică până la sociologie, istorie, etnologie, dialectologie.
Are un curricullum vitae care arată o asiduă preocupare pentru participarea la conferinţe naţionale şi chiar internaţionale, cunoscând, conform aceluiaşi CV, limbile străine rusă, engleză şi macedoneană (nu e clar care limbă macedoneană, slavă sau antică).
Emisiunea sa, Cartea zilei, prin care promovează lectura, prezentând cărţi din diverse domenii, este valorificată şi prin publicarea în ziarul Ziua de Constanţa.
Ar fi un efort lăudabil, dacă nu ar fi sabotat chiar în esenţa sa prin apariţia aici a unor texte scrise de alţi autori despre cărţile respective şi prezentate ca fiind ale lui Enache Tuşa. Citeste mai departe…
Etichete: director imagine Universitatea Ovidius, Enache Tu?a, plagiat, plagiat online, ziarul Ziua de Constan?a
“Şef, am mai făcut un ziar…”
Publicat de Alina Vasiliu in categoria jurnal
24 august 2015 – într-un târziu, un alt început.
În 2010 am cumpărat domeniul constantanoastra.ro. Eram pe drum, la intrarea în Constanţa dinspre Valu lui Traian, când am văzut plăcuţa de la intrarea în oraş. Şi am realizat că aveam o senzaţie de scârbă când intram în oraşul meu. Mă întorceam într-o cloacă despre care scrisesem deja sute de articole şi care era într-un proces de infecţie de neoprit. Un oraş care a a fost la un moment dat confiscat de o grupare dubioasă şi pe care nu-l mai simţeam al meu, ci sub un fel de ocupaţie paşnică, dar devastatoare. Pentru că nu sunt o pesimistă depresivă, mi-am imaginat că la un moment dat vom reuşi să-l luăm înapoi. În perspectiva acelui moment, am cumpărat domeniul şi m-am întors peste câteva zile să fotografiez plăcuţa, ca să-i dau lui Cătălin modelul fontului pentru titlul ziarului online pe care, la un moment dat, urma să-l facem. Citeste mai departe…
Etichete: constantanoastra.ro, mass media din constan?a
Menajeria de sticlă – scheletul unei amintiri
Publicat de Alina Vasiliu in categoria teatru
Nu ştiu dacă am mai spus-o, iar, dacă nu, o fac acum: în top-ul meu personal, Nina Udrescu a fost şi este cea mai bună actriţă din Constanţa. O ştiu de când eram copil şi ea era foarte tânără. Întotdeauna am crezut că, dacă ar fi plecat la Bucureşti, ar fi intrat în crème de la crème a actorilor români.
Orice ocazie de a o vedea pe scenă este un privilegiu, mă încântă versatilitatea ei, vocea un pic nazală, chicotele de râs jucăuş, gravitatea, tristeţea sfâşietoare, felul în care trece de la o stare la alta fără nici un efort, naturaleţea pe scenă. Pare la ea acasă, mi-e greu să mi-o închipui în afara teatrului, mergând la piaţă sau la plimbare. Pe scenă trăieşte de fapt, acolo are strălucire. Pentru mine a fost supărător că a avut nişte ani în care nu a prea jucat, iar revenirea din acest moment este salutară.
Cu atât mai mult mă încântă un spectacol cu Nina Udrescu atunci când pe scenă se află cei aflaţi pe locul al doilea şi al treilea din topul meu personal, adică Lana Moscaliuc şi Marian Adochiţei. Citeste mai departe…
Etichete: Blue Roses, Diana Mititelu, lana moscaliuc, marian adochitei, Menajeria de sticl?, Nina Udrescu, Teatrul de Stat Constanta, Tennessee Williams
TEATRU ANTIC – FEMEI, TRAGEDIE ŞI RITM
Publicat de Alina Vasiliu in categoria teatru
De când am văzut „Metamorfozele iubirii”, spectacolul regizat de Liviu Manolache şi prezentat în premieră în week-end-ul care a trecut, mă tot gândesc cum ar putea înţelesurile, dincolo de ritm, muzică, lumini, dans, jocul bun al actorilor, să ajungă la cei care nu sunt atât de pasionaţi de mitologia grecească sau de tragedia antică. La adulţii care nu au învăţat aproape pe de rost Legendele Olimpului, chiar dacă erau în vogă pe vremuri, şi ştiu doar vag cine erau Electra, Antigona, Medeea şi Hecuba şi deloc cine era Praxagora… La adolescenţii care nu mai citesc şi habar nu au că a existat teatru antic, ba nu concep nici măcar că oamenii gândeau şi respirau înainte să fi apărut smartphone-urile. Citeste mai departe…
Etichete: Antigona, Constanta, Electra, Hecuba, Liviu Manolache, Medeea, metamorfozele iubirii, teatru antic, tragedie
REZERVA A INTRAT ÎN TEREN – Ce băiat, ce şut, ce dribling, ce bine preia pasele!
Publicat de Alina Vasiliu in categoria politica
„Analiza este uneori un mijloc de a te dezgusta în detaliu de ceea ce este suportabil în ansamblu” – Paul Valéry
Decebal Făgădău nu-i ca ei. Chiar dacă e viceprimarul lor, chiar dacă e pesedist de frunte, nu-i ca ei. Aşa îmi spun foarte mulţi prieteni, încântaţi că Decebal Făgădău nu înjură procurori, nu consumă alcool (sau altceva) prin cluburi până nu mai poate să vorbească, nu doarme cu capul pe masă, nu umblă cu papuci între-degete şi budigăi la conferinţele de presă, nu se deghizează în sultan, nu schimbă femeile ca pe ciorapi, nu e arogant, nu e lăudăros, BA DIMPOTRIVĂ, e popular, politicos, pupă mâinile doamnelor, salută până şi femeile de serviciu de la Flora, e deferent cu oamenii urbei, le ascultă problemele şi încearcă să le rezolve (când nu poate, dispare ca măgaru-n ceaţă, dar măcar nu încearcă să dea impresia că a rezolvat, că e Mesia pe pământul Constanţei), e modest, civilizat, familist, întrucâtva cult, pare a avea gusturi mai rafinate decât salvamaru’ în materie de muzică, pare competent în problemele administrative, dă răspunsuri la obiect, ţine discursuri în care se îmbină formalismul cu originalitatea sobră, se irită mai greu… şi or mai fi calităţi pe care i le-am omis pentru simplul motiv că mă enervează. Citeste mai departe…
Etichete: alegeri locale, candidati, Chiru, fagadau, Felix Stroe, Mihai Petre, Nicolae Moga, opozitie, Palaz, PNL, primaria constanta, Ramona Manescu, Robert Boroianu Gepetto, viceprimar
