Mălăele, „prostul” de nedepăşit

Piesa „Dineu cu proşti” pare să sfideze destinul. În ciuda împrejurărilor vitrege, aseară, Casa de cultură a fost atât de plină cât este de obicei când joacă Mălăele sau alţi actori mari. Adică ticsită.
Şerban Ionescu a fost muşcat de o căpuşă şi s-a îmbolnăvit grav, fiind înlocuit în rol de regizorul piesei, Ion Caramitru. Asta i-a adus în sală şi pe cei care mai văzuseră spectacolul cu distribuţia iniţială.
Parcă pentru a marca ziua de 29 februarie, data care există o dată la patru ani, spectacolul a început cu o oră şi jumătate mai târziu. La final, Caramitru a explicat că întârzierea a fost cauzată de greutatea cu care Mălăele a ajuns de la Timişoara la Constanţa: avionul s-a depresurizat, iar mijlocul de transport găsit in extremis a fost un elicopter, care l-a dus pe actor până la Bucureşti, de unde a luat o maşină până la Constanţa.
După un drum atât de obositor, Horaţiu Mălăele a jucat cu aceeaşi dăruire şi acelaşi talent dintotdeauna. Publicul a fost cucerit de stângăciile şi gafele prostului Francois Pignon, dar şi de felul în care Pierre Brochant – Caramitru a primit în plex fiecare dintre nenorocirile pe care el însuşi le provocase, perpetuând săptămânalul „dineu cu proşti”.
Piesa lui Veber în variantă românească este cel puţin la fel de savuroasă ca varianta cinematografică din 1998, „Le diner de cons”, cu Jacques Villeret şi Thierry Lhermitte în rolurile principale, şi, după părerea mea, mult mai amuzantă decât adaptarea americană din 2010, “Dinner for Schmucks”, cu Steve Carell. Chiar dacă pare că aş compara mere cu pere, precizez că mă refer mai mult la actorii din rolurile principale. Horaţiu Mălăele este, fără nicio îndoială, “prostul” de nedepăşit.

Comentarii

comentarii

Etichete: , , , ,

Comenteaza

Pagini