Arta secretă de a-i face pe oameni să-ţi spună adevărul

Am tradus un ghid pe care l-am primit cu mulţi ani în urmă, în timpul unui training la Centrul pentru Jurnalism Independent din Budapesta. L-am tradus pentru studenţii mei din anul I, dar m-am gândit că e bine să-l pun şi aici, poate foloseşte cuiva.


Sfaturi pentru reporteri:

1. Cere ajutor! Dacă ceri unor oameni să-ţi spună tot ce ştiu, s-ar putea să creadă că sunt în posesia unor informaţii preţioase şi să nu fie nerăbdători să ţi le împărtăşească. Dar oamenilor le place să li se ceară ajutorul. Cere-le să te ajute să înţelegi ce se întâmplă. Asta vrei, de fapt, nu? Eşti puţin confuz, pierdut şi ai nevoie de ajutor ca să te lămureşti. Ca să te ajute, s-ar putea ca oamenii să-ţi dea informaţiile de care ai nevoie.

2. Fii pregătit! Trebuie să ştii despre ce vorbeşti. Trebuie să ştii despre ce vorbesc ei. Studiază subiectul şi terminologia subiectului! Trebuie să ştii ce întrebări să pui. Şi să ştii care ar putea fi răspunsurile. Dar nu face paradă de ceea ce știi. Doar folosește-ți cunoștințele pentru a alimenta discuția, dând replicile potrivite.

3. Ascultă! Taci și ascultă! Un bun reporter este un bun ascultător. Nu trebuie să încerci să spui oamenilor tot ce știi. Trebuie să afli ce știu ei. De multe ori, cele mai bune întrebări sunt „Aha”, „De ce?”, „Cum?”, „Ce vrei să zici?”, şi „Nu înţeleg!”. Întrebările scurte vor face ca interlocutorul să continue să vorbească, în timp ce tu continui să asculţi.

4. Fii cinstit! Vrei ca sursele tale să fie cinstite cu tine, nu? Fii şi tu cinstit cu ele dacă vrei să construieşti o relaţie bazată pe încredere. Asta nu înseamnă că trebuie să pui tot ce ai pe tavă, înainte chiar de a pune prima întrebare. Dar încearcă să fii mai degrabă sincer şi deschis, decât rezervat. Dacă lucrezi la un articol, spune asta! Fă jumătate de drum ca să vă întâlniţi la mijloc într-o relaţie de încredere. Poate va face şi el cealaltă jumătate.

5. Vorbeşte cu toată lumea! Nu există o formulă prin care să-ţi găseşti sursele. Gândeşte-te la orice ar putea să aibă informaţii despre ce te interesează.Vorbeşte cu toţi! Nu înceta să întrebi! Mergi înainte şi întoarce-te! Poţi să găseşti o piesă aici, o piesă acolo. Să construieşti o poveste este asemănător cu refacerea unui puzzle, fără să ştii câte piese sunt în total sau cum arată imaginea finală. Asigură-te că, în final, toate piesele se potrivesc perfect. Şi ai grijă la firimiturile care-ţi ghidează drumul, e posibil să te conducă spre o căsuţă de turtă dulce care nu e cea căutată.

6. Întâlneşte-te cu oamenii! Nu poţi să priveşti în ochi receptorul telefonului. Şi dacă eşti în biroul cuiva sau în sufrageria lui, nu poate să-ţi închidă telefonul sau să te pună în aşteptare sau să-ţi spună să suni altădată, când n-o să-ţi mai răspundă. Sunt foarte puţini oameni care să ştie să se debaraseze de tine politicos. Aşa că rămâi acolo şi continuă să pui întrebări! Te poţi duce în biroul cuiva cu câteva minute înainte de ora la care ştii că termină programul, atunci când secretara deja a plecat, dar şeful încă mai are ceva de terminat şi nu mai are nici întâlniri, nici convorbiri telefonice care să vă întrerupă discuţia. Du-te neanunţat! De multe ori, oamenii te primesc ca să vadă ce vrei.

7. Întoarce-te! Întoarce-te iarăşi şi iarăşi! Continuă să baţi la uşi! S-ar putea să te simţi caraghios, dar fii politicos şi insistent! Continuă să ceri ajutor! Poate părea greu să pui întrebări atunci când te simţi caraghios, dar ţine minte o regulă: singurul caz în care eşti sigur că nu vei primi un răspuns este atunci când eşti prea jenat ca să pui întrebarea. Vorba unui reporter: nu există întrebări jenante, există doar răspunsuri jenante.

8. Fă-te plăcut! Fă conversaţie! Fii umil! Până la urmă, nu le ştii tu pe toate. Şi ai nevoie de ajutor, altfel nu te-ai afla acolo. Şi poţi să încerci să înţelegi, să fii empatic cu interlocutorul atunci când acesta merită. Încearcă să-i fii un prieten, dar nu uita nicio secundă că eşti reporter!

9. Nu uita întrebarea la care cauţi răspuns! Nu este aşa de uşor cum pare. Poţi fi prins de conversaţia uşoară, de poveşti, de noi unghiuri sub care ţi se înfăţişează subiectul, de firul explicaţiilor, de umorul sau farmecul sursei tale. Dar adu-ţi aminte pentru ce ai venit! Fixează-ţi întrebările înainte de întâlnire şi ţine-te de ele! Dacă oamenii le ignoră, sau sunt evazivi, sau încearcă să te conducă pe alte căi, să-ţi deturneze atenţia, trebuie să te întorci. Reformulează-ţi întrebarea, pune-o pe diferite tonuri, de câte ori e nevoie până când obţii un răspuns inteligibil şi credibil.

10. Provoacă-ţi sursa! Intră în contradicţie cu ea! Nu accepta o explicaţie simplistă! Spune-i că nu înţelegi, că nu este în concordanţă cu ceea ce ştii din alte surse. Întreabă: „Cum poţi să fii sigur?” Lasă-l să-ţi dovedească – dându-ţi mai multe detalii, mai multe nume, mai multe documente.

11. Nu crede niciodată ce-ţi spune sursa, nu până la capăt! Verifică! Caută nu numai confirmări, ci şi contradicţii, dovezi că ceea ce ţi se spune nu e adevărat. Chiar şi cea mai bună sursă poate să nu aibă o memorie grozavă.

12. Nu socializa tot timpul numai cu alţi jurnalişti! Socializează cu oameni ale căror poveşti nu au fost publicate. Ţine minte toate persoanele pe care le-ai cunoscut vreodată. Este posibil ca iubita ta din liceu să ajungă secretar de stat în Ministerul Justiţiei. Nu subestima pe nimeni ca potenţială sursă! Fii amabil cu toată lumea, în fiecare zi. Chiar foloseşte să fii amabil.

13. Dacă vrei să-ţi protejezi sursele, nu le dezvălui nimănui, mai ales colegilor tăi care sunt (cu excepţia ta, fireşte) cele mai rele guri sparte din lume. Dacă vrei ca o sursă sensibilă să-ţi vorbească, el sau ea trebuie să decidă dacă se încrede în tine. Şi atunci trebuie să ai cuvânt. O reputaţie proastă în sensul acesta îl distruge chiar şi pe cel mai bun reporter.

14. Tu stabileşti regulile şi clarifici termenii relaţiei cu sursa. Dacă informaţiile vor fi date „pe surse” sau neatribuite, fii sigur că tu şi sursa ta înţelegeţi termenii repectivi în acelaşi fel şi că poţi relata informaţiile respective. Depinde de tine să eviţi neînţelegerile. Descrie clar termenii ca să fie înţeleşi. Exemplu: pe surse = cu informaţia parafrazată, fără citate exacte, şi descrierea sumară a sursei (surse din Ministerul de Interne declară că…); neatribuite = cu citate exacte, dar sursa descrisă sumar. Nu accepta informaţii off the record! Sunt inutilizabile. Spune-i sursei tale că nu accepţi! De cele mai multe ori, va dori să-ţi dea, totuşi, acea informaţie, aşa că va apela la termenii de mai sus, care îţi vor permite să foloseşti informaţia. Nu accepta ca sursa să schimbe termenii relaţiei chiar la sfârşitul întâlnirii! Meseria ta este să transmiţi informaţii către public acum, nu să spui poveşti nepoţilor, la bătrâneţe.

15. Oferă-i, chiar şi celui mai mare duşman, o şansă cinstită! Întotdeauna concepe în felul cel mai convingător şi obiectiv apărarea unui personaj. Chiar dacă nu-i crezi povestea, oferă cititorului şansa de a judeca singur. Probabil vei câştiga respectul persoanei vizate, iar mai târziu, el sau ea s-ar putea să-ţi spună povestea completă.

16. Fii crud! Este legea nescrisă. Când ai toate informaţiile, lasă-le să se aşeze aşa cum trebuie. Nu ai niciun prieten acum. Esti reporter – trebuie să spui adevărul. Dar nu judeca oamenii fără să fie necesar. Eşti reporter, nu eşti Dumnezeu. Lasă faptele oamenilor să vorbească!

17. Întotdeauna spune „Mulţumesc!” după ce primeşti informaţia. Când ai terminat cu povestea respectivă, întoarce-te şi spune din nou „Mulţumesc!”. Mulţumeşte-le surselor chiar şi atunci când nu-ţi iese nimic. Un „mulţumesc” sincer este la fel de rar şi la fel de încurajator ca un ascultător bun.

18. Continuă să încerci! Continuă să munceşti! Truda de a găsi confirmări pentru tot felul de detalii este aceea care dezvăluie lucruri neaşteptate. Un înţelept al acestei profesii a spus odată: „Am întâlnit mulţi reporteri norocoşi, dar nu am întâlnit nici măcar un singur reporter norocos leneş.”

Acest ghid a fost redactat de James Polk, de la NBC News, (câştigător al premiului Pulitzer în anul 1974), beneficiind de sfaturile şi asistenţa lui David Hayes de la Kansas City Times (Pulitzer, 1982), profesorului Carl Stepp de la Universitatea din Maryland şi profesorului Steve Weinberg de la Universitatea din Missouri.

Comentarii

comentarii

Etichete: , , , , ,

Comenteaza

Pagini