Manual de folosire a instrumentelor Răului

Am văzut House of Cards, ambele sezoane, a câte 13 episoade fiecare. Un film excelent, ATÂT de bine făcut!

Din cauza lui sunt sub o puternică şi negativă emoţie, de care încerc să scap scriind despre. Am spus că este un film atât de bine făcut, ceea ce înseamnă că prezintă excelent mizeria şi perversitatea umană, în toată diversitatea lor şi în toată incompletitudinea lor, care lasă loc de compasiune, de îndoieli şi de speranţă într-un strop de umanitate. Citeste mai departe…

Etichete: , ,

Mărul mitologic al discordiei şi tuta recentă

Când o situaţie este atât de proastă cât este cea în care se află România, în care ne aflăm noi în momentul de faţă, ziaristul poate să scrie despre două aspecte: ori să arate ceea ce merge prost şi să explice de ce merge prost, ori să evalueze soluţiile şi alternativele.

Dau un exemplu de la Constanţa, cu toate că de această dată voi scrie despre situaţia politică la nivel naţional: toţi constănţenii cu minte în cap sunt de acord că Mazăre este un dezastru pentru acest oraş, iar jurnaliştii care au avut voie şi/sau curaj au prezentat ani la rând toate relele făcute de această gaşcă acaparatoare. Din păcate, aici nu a existat o alternativă viabilă, un contracandidat care să polarizeze în jurul său toate simpatiile de dreapta şi toate resentimentele împotriva caracatiţei corupţiei. De ce? Oamenii de bună credinţă şi cu potenţial din Constanţa nu intră în luptă pentru că nu găsesc susţinere din partea celor care ar putea să-i promoveze. Găsesc susţinere numai aceia dispuşi să bată palma cu Mazăre sau aceia fără nicio şansă să-l învingă. Citeste mai departe…

Etichete: , , , , , , ,

DĂ-I O ŞANSĂ, „TATĂ MARE”!

M-am dus să-l văd pe Predoiu live. Ca orice jurnalist care se duce la faţa locului, să vadă cu ochii lui şi să poată relata cititorilor în deplină cunoştinţă de cauză. Asta după ce îl ascultasem în câteva emisiuni de televiziune şi mi se păruse: stăpân pe sine; sobru – lucru foarte important pentru mine în contextul băşcăliei generalizate a politicienilor, pe care n-o mai suport; coerent sau, mai bine zis, capabil de a-şi duce până la capăt ideile fără să se lase întrerupt ori deturnat de colegii de platou şi de moderatori; cu un vocabular elevat, adică ieşit din tiparele noii limbi de lemn a politicienilor zilelor noastre, alta decât limba de lemn a comuniştilor, dar tot de lemn…; folosind neologisme, dar nu dintre cele de neînţeles pentru majoritatea oamenilor, ci dintre acelea care ne fac să ne aducem aminte cu plăcere că mai sunt cuvinte şi dincolo de alea câteva zeci pe care le folosim în fiecare zi; politicos, dar ştiind să se impună; spontan, dar fără să sară de pe scaun… Aveam impresia că nu-i politician român, într-atât emana civilizaţie şi bun simţ.

Am vrut să văd cum se comportă în faţa publicului, dacă trece rampa, condiţie necesară oricărui politician de linia întâi care vrea voturile oamenilor pentru a accede într-o funcţie importantă. Citeste mai departe…

Etichete: , , , , ,

Despre relativitatea succesului în „raiul” lui Nabucodonosor

Nu am vrut să scriu despre piesa „O zi de vară”, montată la Teatrul de Stat din Constanţa, pentru că am ieşit din sală neştiind exact de ce nu mi-a plăcut. Dar, de obicei, scriind, ideile mi se limpezesc, aşa că încerc s-o fac. În plus, regizorul mi-a dat „add” pe Facebook şi în acel moment m-am simţit prost pentru că nu-mi făcusem datoria de cronicar.

Subiectul ar fi de natură să ofere catharsis, căci este despre „homo homini lupus”, despre instinctul  de cuceritor şi despre lupta pentru supravieţuire în societatea contemporană, despre predestinarea şi relativitatea succesului şi eşecului, dar şi despre apăsările ontologice şi tentaţiile suicidale pe care atât unul cât şi celălalt le declanşează. Citeste mai departe…

Etichete: , , , , , , , ,

Sindromul „Constanţa”

Când eram mică am citit o carte extrem de chinuitoare, care m-a obsedat multă vreme. „Robie” de Somerset Maugham, titlul original fiind „Of Human Bondage”. Personajul principal, Philip, se îndrăgosteşte de Mildred, o femeie de joasă speţă, atât intelectual, cât şi moral. Ea nu-l iubeşte câtuşi de puţin, îl minte şi îl trădează în repetate rânduri, pe când el o iartă, o primeşte înapoi şi o întreţine financiar. Ba chiar renunţă pentru ea la Norah, o femeie bună ce se îndrăgostise de el într-unul dintre intervalele în care rămăsese singur pentru că târfa îl înşelase şi plecase.

Am citit romanul cu un sentiment copleşitor de revoltă. Citeste mai departe…

Etichete: , , , , ,

Universitatea „Ovidius” din mlaştina tomitană

Nu vreau să vorbesc acum despre ruşinea pe care o simţi când afli că rectorul universităţii în care ţi-ai tocit coatele şase ani de zile este ridicat de procurori ca un infractor ordinar cum se pare că ar fi, ci despre mizeria academică ce pare a se ridica la suprafaţă post-DNA şi pre-electoral şi despre efectul de turnesol pe care l-ar putea avea alegerea noului rector.

Mă gândesc cu tristeţe şi dispreţ la cei care încă îl lăudau pe Epure când era luat de DNA, acuzând manevre ale „concurenţei” (aici am simţit că era vizată universitatea la care predau, şi anume „Andrei Şaguna”, căci ce altă concurenţă la „Ovidius” există în Cţa? Oare cum ar fi putut manevra UAŞ ca rectorul de la Ovidius să fie luat de procurori?!!), şi aştept noi dezvoltări ale dosarului, pe baza înregistrărilor realizate în cursul urmăririi fostului rector. Citeste mai departe…

Etichete: , , , , , , ,

Omule moral şi civilizat, poţi face injecţia letală?

O mulţime de oameni pe care îi apreciez au intrat în isteria eutanasierii maidanezilor. Argumentul fiind acela că ne iubim copiii. Problema punându-se aşa: ori mor copiii, ori mor maidanezii. Este doar o manipulare: copiii nu au murit pentru că maidanezii nu au fost ucişi, ci pentru că nişte primari incompetenţi nu au găsit soluţia civilizată pentru strângerea lor de pe străzi. Ce vină au câinii că nu au adăpost şi că se comportă precum câinii – înmulţindu-se fără planning familial şi muşcând ca să-şi apere teritoriile? Vina e a oamenilor care au permis să se ajungă aici, adică a primarilor care aveau datoria să pună capăt acestei situaţii. Citeste mai departe…

Etichete: , , , , , ,

Kaas chante Piaf chante l’Amour

Bucureşti, Sala Palatului, 23 iunie 2013. Un spectacol pe care l-am aşteptat aproape cu voluptate, ca pe o întâlnire amoroasă. Căci ce este muzica lui Edith Piaf, în întregul ei, decât un „hymne a l’amour”… Imn iubirii în toate formele şi cu toate contradicţiile ei.

Patricia Kaas, o artistă imensă, a fost pe scenă Piaf, dar nu doar Piaf. A cântat cu toată fiinţa, şi-a dansat propriile pasiuni, a suferit, a zâmbit, s-a bucurat, a comunicat cu publicul, a povestit, a căzut şi s-a ridicat, întruchipând femeia cu toate paradoxurile ei. A oferit, în două ore, un curs intensiv despre iubire şi eternul feminin, predat prin intermediul artei, printr-un canal direct de la inimă la inimă. Catharsis, frate!, cum s-ar zice… Citeste mai departe…

Etichete: , , , ,

Despre Lana şi golurile apoase din lapte

 

„Veethoven…, făi!”, piesa de teatru care a avut în week-end-ul trecut două reprezentaţii în subsolul restaurantului Champs, este povestea unei doctoriţe autoclaustrate şi obsedate de Beethoven, un fel de Miss Havisham al cărei singur vizitator este Piranda furnizoare de lapte (uneori diluat cu apă) dimineaţa. Piesa este scrisă de Lana Moscaliuc, regizată de Iulian Enache şi jucată de autoare împreună cu Luiza Martinescu-Toma şi cu Remus Archip. Citeste mai departe…

Etichete: , , , , ,

Un miliard şi jumătate bani publici pentru libidoul lui Mazăre

 

Un miliard şi jumătate de lei vechi, atât costă ultimul clip de promovare în ţară şi în lume a salvamarului în budigăi mulaţi. Desigur că nu mai e nimeni în România care să nu fi aflat cât de idioţi suntem noi constănţenii pentru că votăm un asemenea măscărici drept primar. În curând nu va rămâne niciun colţ de lume în care să nu fie cunoscute multele şi scandaloasele ipostaze în care diva de la malul Mării Negre pozează: hitlerist, mafiot, dansator brazilian, ţar, faraon, Ulise şi, în cele din urmă, salvamar. Zic „divă” pentru că e un substantiv cu sens îmbogăţit în ultimii ani de curvăsărie (cum ar zice Becali), şi nu-şi are corespondent masculin la fel de elocvent; pentru că dorinţa primarului de a epata atât prin aspect, cât şi… oral este egală cu aceea manifestată de alte „dive” contemporane precum Andreea Tonciu, Sânziana Buruiană sau Simona Sensual; dar şi pentru că atracţia lui Mazăre faţă de culori tari, farduri şi costume somptuoase marca Botezatu are ceva feminin în ea. Citeste mai departe…

Etichete: , ,

Pagini