Evadarea

Abia azi am reuşit să văd Memorialul durerii, cu Lucian Iancu şi Florentin Scaleţchi, în reluare pe TVR Cultural. Nu sunt foarte mulţumită de calitatea jurnalistică a materialului, sunt multe chestiuni care nu au fost urmărite.

M-a impresionat mult timonierul Alexandru Mateescu, vizibil marcat de amintirea calvarului îndurat. Nu am aflat ce s-a întâmplat cu el, ce destin a avut după revoluţie.

Ceilalţi doi, cu toate că au trecut printr-o experienţă îngrozitoare – să fii condamnat la moarte (Scaleţchi) sau la 20 de ani de temniţă grea, să fii ţinut cu lanţuri la mâini şi la picioare, să-i vezi pe colegii de celulă că pleacă spre plutonul de execuţie… – au avut puterea să depăşească momentul şi să-şi reia viaţa de unde le fusese întreruptă.

Mi-ar fi plăcut să aflu cum s-au cunoscut Iancu şi Scaleţchi şi cum Dumnezeu le-a venit ideea să fugă cu vaporul. Mi-ar fi plăcut să aflu părerea unuia dintre prietenii lor care a asistat la procesul public care s-a ţinut, din câte am înţeles, în clădirea Navromului. Cum adică proces public? Să fi descris cineva contextul…

Păcat, este un subiect care putea fi mai bine exploatat. Mă mir că nu s-a gândit nimeni să facă un film după această întâmplare.

Comentarii

comentarii

Etichete: , , , ,

Comenteaza

Pagini