OAMENII NU TRĂIESC ÎN FIECARE ZI

Emanoil Bucuţa, Fuga lui Şefki, Editura Cartea românească, Bucureşti, 1927:

„Cele vechi nu sânt moarte, ci se întorc. Altfel de unde ar veni sfatul şi ce putere ar mai avea pilda? Sântem ca apele care intră în albii făcute şi numai aşa pot să curgă şi să nu-şi risipească izvorul. Noi, cari ne-am închinat altarului, trăim întrutotul după viaţa lui Isus. Îi ştim de lungă citire cuvintele pe dinafară, iar în faptele lui ne adâncim cu desfătare. Niciodată nu ni-e mai bine decât dacă simţim cum ne sparge carnea pălmii şi ne trece prin oase pironul răstignirii. Pentrucă oamenii nu trăesc în fiecare zi. Trăesc din când în când, în vreun mare al lor, fiinţă pământeană sau Dumnezeu coborît între noi şi făcut om, şi apoi toţi calcă prin veacuri pe urmele lui, spun ce-a spus el, fac ce-a făcut el. Lumea trăeşte o vreme ca să se potrivească învăţăturilor lui. Până când stăpânul tăriilor socoteşte zodia încheiată şi trimete pe altcineva să sfărâme tiparul şi să toarne altul. Oamenii se nasc atunci din nou prin el. Noi ne-am născut prin voia fiului de tezlar din Nazaret, ai lui sântem şi din ce-a pus el atunci aşezământ, stropindu-l cu sânge, nu putem ieşi. Toate se întorc.”  (pagina 160)

Comentarii

comentarii

Comenteaza

Pagini