Trădări mai mult sau mai puţin imorale
Publicat de Alina Vasiliu in categoria politica
Nu se pot abţine! Fiecare politician a ţipat, la un moment dat în cariera sa, împotriva migraţiei politice. Dar ispita şi satisfacţia de moment sunt prea mari ca să i se pună capăt, o dată pentru totdeauna, acestui fenomen, pur şi simplu prin refuzul de a-i primi pe trădători. De ce să i se pună capăt? Pentru că acela care l-a trădat pe adversarul tău te va trăda şi pe tine când i se va părea că e convenabil să o facă. Iar avantajele politice imediate – ceva mai multe voturi – se transformă în dezavantaje pe termen lung – dezavantajul de a lucra cu oameni care nu sunt de încredere şi acela de a-ţi îndepărta oamenii care au tras cu tine la aceeaşi căruţă.
Dar nu se pot abţine, pentru că trădarea e în natura politicianului român din toate timpurile. Păi, sigur, nu-i evident că migraţia este mai condamnabilă când se produce dinspre partidul tău spre partidele adversare şi mai puţin condamnabilă atunci când se produce în sens invers? Acum am aflat alta de la Puiu Haşotti: că trădarea este mai puţin imorală când cineva de la putere pleacă la opoziţie, decât atunci când cineva de la opoziţie pleacă la putere, pentru avantaje. De parcă nu ar fi clar că pleacă în opoziţie pentru avantajul de a fi printre cei care vor lua puterea. Bine, dar Puiu Haşotti are un talent deosebit de a-i “spăla” pe oamenii care i se alătură sau cărora li se alătură, oricât de împuţiţi ar fi, şi de a-i împroşca pe cei care nu îi mai convin, oricât de buni prieteni i-ar fi fost.
Cât despre aceia care acum, cu valiza în mână, se grăbesc să prindă ceva din procentele USL, cred că sunt cel mai puţin scuzabili. Dacă ar fi avut frământări doctrinare sau de altă natură, ar fi plecat mai demult, asumându-şi condiţia de opozanţi. Dar, cum o fac în ultimul moment, în pragul alegerilor şi condiţionaţi de rezultatele sondajelor, este evident că au interese personale de apărat. Ori sunt oportunişti şi ţin morţiş să-şi continue ascensiunea socială, ori au un bagaj considerabil de fapte dubioase care ar putea ieşi la lumină şi ar putea fi incriminate sub un regim care le-ar fi ostil din punct de vedere politic. Instinctul de conservare – a averii, a libertăţii, a puterii – le porunceşte să trădeze. Aşa că fug ca şobolanii din vaporul care e pe cale să se scufunde, lăsând orice simţ al onoarei la o parte. Am scris „onoare”? Cred că scriu prostii…
Comentarii
Etichete: hasotti, imoral, migratie politica, politician roman
