Mazăre forever (II)
Publicat de Alina Vasiliu in categoria politica
Între timp, Constanţa…
…este un oraş mizerabil. În 12 ani, primăria lui Mazăre nu a lăsat nimic palpabil în urma ei. Nicio clădire, niciun monument important. Doar dacă vreţi să considerăm ca monumente fântânile arteziene…
Urbanism
Desigur, oraşul s-a umplut de construcţii noi, la fel şi Mamaia, dar este vorba de clădiri de locuit, de hoteluri şi de clădiri de birouri. Au fost ridicate pe orice petic disponibil de iarbă verde, chiar dacă au răpit oamenilor spaţiul vital sau dreptul la lumină. Un plan urbanistic nou şi modern al municipiului nu există, tocmai pentru a permite (probabil, contra unor comisioane) construcţiile haotice, fără impunerea unui regim de înălţime, unui stil coerent sau unor distanţe decente între clădiri. Aprobările sunt date pe bandă rulantă de Consiliul Local Municipal, maşină de vot perfect strunită de PSD-ul local, for în care nimeni nu ridică obiecţii şi toţi „politicienii” stau cu mâinile la spate sau pe batistuţă (vorba vine…) atunci când nu trebuie să ridice cartonaşele verzi inscripţionate cu „PENTRU”.
Centrul Constanţei, pe care îl putem considera strada pietonală Ştefan cel Mare, arată jalnic. Emblematic este pasajul de la magazinul Tomis, rămas în mizerie, năpădit de cerşetori şi cu iz de toaletă publică. Doar acum, în campania electorală, s-a fleşcăit o mână de var pe pereţi, dar scările sunt aceleaşi, ciobite, oribile.
Mergând spre mare, întâlnim pe traseu locul viran pe care a fost Hotelul Continental (chiar la kilometrul zero al oraşului) şi pe care ruginesc, de foarte mulţi ani, nişte sârme încolăcite cu pretenţia de artă.
Peninsula este o zonă periculoasă, unde, din când în când, se mai prăbuşeşte câte-o ruină, iar turiştii străini sosiţi să admire vestigiile istorice şi statuia lui Ovidiu trebuie să meargă precauţi pe lângă clădirile cu bulină de pe care mai cad bucăţi de tencuială sau de zidărie.
Portul Tomis a fost transformat în Marină (printr-o firmă patronată de unul dintre apropiaţii primarului, co-inculpat în dosarul retrocedărilor) şi va funcţiona începând cu vara acestui an. Dar este străjuit de monstrul de beton, autorizat cu ani în urmă de administraţia Mazăre să se înalţe lângă hotelul Palace. De multă vreme a fost abandonat de constructori şi de proprietari din cauza unor vicii de proiectare, iar temelia este acum inundată, însă nimeni nu a manifestat vreo intenţie de a demola clădirea care nu face decât să întineze peisajul ţărmului de mare. Şi despre aceasta se spune că ar fi fost, la origine, a grupului Mazăre, prin Strutinski.
Cazinoul – marea durere a constănţenilor… Eu, una, evit să mai trec pe-acolo, pentru că mă enervez foarte tare când îi văd tencuiala scorojită, geamurile sparte, aspectul general de ruină care stă să cadă în mare. Şi îmi aduc aminte mereu ce povestea acum câţiva ani fotoreporterul Adrian Marin, când s-a strecurat înăuntru păcălind paznicul: că geamurile din partea de sus a clădirii fuseseră lăsate deschise tocmai pentru ca ploile să pătrundă în interior şi să provoace cât mai multe stricăciuni. Poate greşesc, dar am convingerea că, dintr-un motiv sau altul, cineva a vrut ca acea clădire să nu mai existe.
Utilităţi publice
Utilităţile publice s-au modernizat cât de cât, adică, teoretic, avem apă caldă non-stop, dar avariile CET şi RADET sunt destul de dese, iar constănţenii nu au scăpat de perioada de revizie, în care sunt forţaţi să stea fără apă caldă câte două săptămâni, în plină vară, când ai da orice pentru un duş.
Ca în toată ţara, dar parcă mai mult la Constanţa, întreţinerea pe timp de iarnă ajunge la sume foarte mari. Nu i-a fost nimănui la îndemână să plătească peste 600 de lei pe lună sau chiar mai mult, aşa că nu-i de mirare că primăvara a venit cu o avalanşă de cereri de debranşare de la RADET. Despre această instituţie se spune că este într-o situaţie financiară deplorabilă şi că directorul ar avea să răspundă pentru multe matrapazlâcuri. Dincolo de acuzaţiile care au venit în timpul campaniei electorale, temperatura din ce în ce mai scăzută a apei calde de la robinet pare să arate că RADET caută metode noi de a-şi creşte veniturile. Căci consumăm şi plătim mai multă cu cât e mai rece.
Cât despre apa potabilă, este printre cele mai scumpe din ţară, căci regia judeţeană (RAJA), condusă de un pesedist de frunte, pare a fi sursă de sinecuri pentru oamenii partidului, ba chiar întreţine o fanfară, folositoare la o adică, mai ales în campaniile electorale.
Când vorbim despre curăţenie, vorbim despre Polaris, firma clanului Martin, coleg de PSD cu primarul. Se poate şi mai rău, sunt convinsă, dar mie nu mi se pare normal să văd gunoieri care încă mătură, pe alocuri, cu mături făcute din crengi, nu mi se pare normal să văd maşini de gunoi care spârcâie câteva picături de apă pe lângă bordură şi se fac că aspiră, când, de fapt, doar ridică praful… Probabil că asta se numeşte, în limbaj contractual, aspirarea şi spălarea străzilor. Şi, că veni vorba, dragi constănţeni, praful! PRAFUL care ne intră în casă şi se aşază pe mobile şi pe parchet într-un ritm incredibil! Azi spăl pe jos, mâine mi se înnegresc tălpile dacă merg puţin desculţă prin casă! Nu ştiu dacă o fi de la Polaris, care-l stârneşte şi nu-l strânge, sau de la RATC, care poluează cu autobuzele „ultramoderne”, sau de la reducerea spaţiilor verzi, dar Constanţa este un oraş tare prăfuit!
În schimb, avem multe floricele pe la intersecţii şi mulţi arbuşti, chiar palmieri, şi alte plante ornamentale, care se schimbă după anotimp şi care vin, pe bani publici, fireşte, de la firma POMACOST, acronim descifrabil dacă pe lângă PO, care vine de la administratorul Basarab POpa, rudă cu MAzăre, îl vedem pe MA, care vine de la… ei? nu se prinde nimeni, am zis adineauri…? ok, trecem la CO, de la?… haideţi, curaj! nu vă trece prin cap? atunci, măcar ultimul grup de litere, ST…? Tot nimic? Eh, o lăsăm aşa, sunt convinsă că o să vă vină, în cele din urmă, răspunsurile corecte…
Drumuri
Carosabilul este asfaltat decent, însă trotuarele sunt mizerabile. Pe alocuri lipsesc cu desăvârşire, în alte părţi sunt invadate de vegetaţie sau de maşini parcate, iar ce rămâne pentru pietoni este potrivit pentru încălţările de fier din poveste. Prea puţin contează, însă, de vreme ce niciunul dintre oamenii importanţi pentru municipalitate nu se deplasează pe jos în Constanţa. Aşa cum era previzibil, edilii şi-au îndreptat atenţia spre trotuare doar în ultima lună, exact ca în campania electorală din 2008, aruncând câte un strat de bitum, la mişto, ca să nu-i doară picioarele pe pensionari când merg la vot.
Transport în comun
Transportul de călători, prin Regia Autonomă de Transport în Comun (RATC), se face numai prin autobuze – celebrele autobuze MAZ, cumpărate din Bielorusia, în cadrul unui contract dubios. Transportul ecologic, adică troleibuzele şi tramvaiele, a fost total eliminat, iar directorul RATC manifestă o sensibilitate ieşită din comun atunci când este întrebat cum au fost valorificate şinele şi celelalte elemente de infrastructură care au fost scoase de pe străzile Constanţei.
Se pare că regia este aproape falimentară, efortul financiar de a transporta gratuit pensionarii – electoratul ţintă al lui Mazăre – nefiind compensat de contribuţiile destul de mari (căci biletul este foarte scump) ale celorlalţi călători. Pe de altă parte, microbuzele (aparţinând unui personaj din vechea gardă de pesedişti ai baronului Iacubov, Cameliu Babinciuc, aflat de ani de zile în vizorul procurorilor) care bat oraşul pe toate rutele sunt, în cea mai mare parte, nişte rable murdare care nu respectă (dar cui îi pasă?) normele transportului în comun.
Maidanezi
Maidanezii sunt o prezenţă constantă şi din ce în ce mai numeroasă. Mazăre a decretat cu multă vreme în urmă, când o fetiţă a fost ucisă de câini, că această problemă este de nerezolvat, iar la sfârşitul anului trecut, îndată ce legea pentru eutanasierea câinilor fără stăpân a fost votată de Parlament, s-a grăbit să comande un sondaj de opinie care să îl autorizeze să înceapă masacrul.
Din fericire pentru sufletul lui şi pentru sufletele celor care ar fi fost nevoiţi (sau bucuroşi) să ducă la îndeplinire textul legii, ea a fost declarată neconstituţională. Aşa că iubitorii de câini vor continua să aibă grijă de ei, pe lângă blocuri, iar cei ce se tem vor găsi noi metode pentru a se apăra când pleacă sau când vin acasă.
Cultură şi divertisment
Sub aspect cultural, Constanţa este o fundătură. Instituţiile de cultură au fost reorganizate de atâtea ori încât acum sunt total dezorganizate. Trebuie spus că cei trei şefi ai găştii nu au habar de cultură: Mazăre nu calcă prin sălile de spectacol, Nicuşor doarme la concertele organizate de Consiliul Judeţean şi se ceartă la licitaţiile de artă, iar pe Strutinski nu l-am văzut vreodată la evenimente de genul acesta.
Strategia de comasare a instituţiilor de cultură a fost gândită de un om de casă al lor, fost cameraman la TVR şi la Prima TV, iar în vremea din urmă, pentru mai mulţi ani, director la TV Neptun (televiziunea patronată de Strutinski) şi director peste cultura judeţului până când nivelul de educaţie nu i-a mai permis să deţină funcţia. Acest Cristian Zgabercea, om cu studii medii (dacă nu şi le-o fi completat între timp, în care caz să mă ierte pentru ignoranţă!), este cel care decide, arbitrar sau după interesele soţiei sale (actriţă), ce se montează la teatru, cine ce roluri joacă şi în ce fel contribuie artiştii la campaniile electorale. Până la premiera „Gaiţelor”, din 31 martie, de multe luni nu se mai montase nicio piesă, fiind jucate şi răsjucate cele vechi.
O mostră de gândire zgaberciană, ca să înţelegeţi după ce principii funcţionează cultura la Constanţa: când a renovat sala teatrului Fantasio, în care a îngrămădit şi fostul Teatru de Stat, sală şi-aşa prea mică pentru necesităţile actorilor şi regizorilor, Zgabercea a micşorat numărul de locuri pentru spectatori „ca să pară sala mai plină, atunci când nu vine publicul”.
Nu spun că Zgabercea este anti-cultură, ci doar că nu este omul potrivit pentru a o conduce şi a lua decizii în privinţa asta. Sunt convinsă că are un mare respect pentru acest domeniu şi a făcut cam tot ce se putea face sub Constantinescu şi Mazăre, care nu-i văd niciun rost. Doar câţiva intelectuali, care şi-aşa nu-i votează, merg la teatru, de ce ar investi în sectorul ăsta când nu serveşte publicul lor ţintă?
De fapt, am bănuiala că, pentru a salva ceva din cultură, Zgabercea i-a convins pe cei doi că se vor putea folosi de instituţii în campania electorală şi a promis că va limita la maximum cheltuielile. Iată cum l-am pus în postura de salvator, cu toate controversele pe care le-am avut şi cu toate tâmpeniile pe care le-a făcut ca instrument al clanului Mazăre! Probabil sunt un pic subiectivă, pentru că omul s-a purtat corect cu mine, în toate circumstanţele.
De curând, Teatrul de Operă şi Balet a scăpat de sub tutela Consiliului Judeţean al lui Zgabercea şi Nicuşor, fiind preluat de Ministerul Culturii, dar numai după ce daunele fuseseră deja produse. Spectacolele de acum sunt slăbuţe, căci resursa umană este subţiată considerabil (de curiozitate, ascultaţi corul masculin de la operă! eu l-am ascultat de curând în Traviata şi mi-a fost jenă…).
Revista culturală „Tomis”, în care au publicat nume mari ale culturii româneşti, printre care Nichita Stănescu, Gellu Naum, Marin Mincu, Nicolae Manolescu, Alex Ştefănescu, Nina Cassian, Mircea Cărtărescu, dar şi autori constănţeni – Nicolae Rotund, Marina Cap-Bun, Lăcrămioara Berechet, a fost desfiinţată, pur şi simplu, atunci când fondurile pentru salariaţii primăriei au fost reduse.
Biblioteca Judeţeană funcţionează cu personal redus şi nu primeşte decât în mod excepţional bani pentru achiziţii. În aceeaşi situaţie se găsesc şi muzeele – nu au bani pentru a organiza evenimente care să le aducă public.
În condiţiile în care constănţenilor nu li se oferă nimic autohton de valoare pe plan cultural, prosperă Casa de Cultură a Sindicatelor, condusă de Gheorghe Ungureanu, care aduce constant spectacole de la Bucureşti. Spectacole cu actori cunoscuţi şi, de cele mai multe ori, cu decoruri sumare. Spectacole care fac săli pline, cu toate că preţurile sunt piperate rău. Nu-i comod să scoţi din buzunar 80 – 100 de lei pentru un bilet, dar iată că sete de cultură există la Constanţa, de vreme ce se stă şi pe scaune adăugate, ba chiar şi pe scări.
E şi un pic de speculă la mijloc – nu-i normal ca la Bucureşti să coste un bilet 20 – 25 de lei, iar la Constanţa, 80 – 100. Dar, dacă există cerere şi nu-i deloc concurenţă, preţurile cresc…
Cinematografe nu-s, în afară de Cityplex-ul de la Tomis Mall şi, mai nou, de Cinema City de la Maritimo. Cel mai mare cinematograf din oraş – Republica – zace în ruină de mulţi ani de zile, negăsindu-i-se niciun rost. Iniţial, când Mazăre ne explica ce fericiţi trebuie să fim că o parte din parcul Tăbăcărie va fi ras pentru ca Elan Swartzenberg, prietenul său, să construiască acolo, pe teren retrocedat (din dosarul care încă se judecă), City Mall-ul, era vorba să includă şi cinema, şi patinoar, o mulţime de posibilităţi de divertisment. Dar, până la finalizare, promisiunile s-au pierdut pe drum. Acum avem în parc un mall oribil, cu faţada brăzdată de dâre ruginii – zic ruginii ca să nu fac o comparaţie care ar putea scârbi cititorul.
Şi, dacă tot a venit vorba de parcuri, constănţeanul nu are nicio variantă de a-şi petrece timpul liber în exterior, dacă ar vrea să facă altceva decât o simplă plimbare. În afară de Ţara Piticilor, plasată strategic lângă grădiniţa particulară despre care se spune că este a lui Nicuşor Constantinescu (poate a soţiei, poate a vreunui interpus) şi de câteva spaţii de joacă meschine în celelalte parcuri sau bucăţele de teren viran dintre blocuri, nu există niciun teren public de sport, niciun lac amenajat, niciun orăşel al copiilor (în afară de cel care funcţionează doar de sărbători, plin de aceleaşi utilaje uzate şi întreţinut de aceiaşi speculanţi care iau 7 lei pe trei minute de ciocnit cu maşinuţele).
Să votăm, totuşi!
Am făcut această trecere în revistă pentru că sunt sătulă să aud că Mazăre a făcut multe pentru oraş. Sau că, deşi a furat, a făcut şi pentru constănţeni. Poate sunt eu mai pretenţioasă, poate am alte preocupări decât cei mulţumiţi, dar mie mi se pare că n-a făcut nimic peste strictul necesar şi a lăsat să se strice obiective de primă importanţă. Dacă doriţi o mai amănunţită analiză a promisiunilor deşarte, puteţi citi seria de articole din Ziua de Constanţa. Sunt convinsă că am lăsat deoparte nerealizări care sunt mai puţin importante pentru mine, dar mai importante pentru alţii.
Ştiu că sunt mulţi care îmi vor „da în cap” cu locuinţele ieftine şi cu locuinţele pentru săraci, dar atunci eu le voi aduce aminte de ANL-urile cu parcări pline de BMW-uri şi Mercedes-uri, ceea ce arată că administraţia Mazăre mai întâi şi-a satisfăcut clientela, apoi a început să scoată din mânecă, o dată la patru ani, câte o carte electorală a spaţiului de locuit pentru diverse categorii. Da, a făcut locuinţe ieftine pentru tineri, dar se aude că le-a făcut de mâna a doua, la preţuri nu tocmai mici şi chiar înaintea scrutinului anterior. Da, face locuinţe pentru săraci, dar abia în al doisprezecelea an de mandat, şi numai în preajma alegerilor.
Tot e bine şi aşa, dacă ne mulţumim cu puţin. Să ne gândim, însă, ce ar fi putut face pentru Constanţa un primar care nu s-ar fi concentrat pe Mamaia sau pe interesele proprii şi care ar fi atribuit toate fondurile publice în urma unei competiţii corecte între agenţii economici, fără să le direcţioneze către firmele prietene. O să-mi spuneţi că nu există un asemenea primar. Şi mă întreb, atunci: chiar suntem un oraş de hoţi, un oraş în care nu locuieşte niciun om cinstit sau, dacă este, nu poate avea speranţa să se ridice pentru a-şi ajuta semenii, deoarece are de luptat cu farmecul şi păcălelile acestui… personaj fistichiu, de o moralitate îndoielnică? La ce-s bune, atunci, atâtea biserici, într-un oraş de hoţi sau de oameni care privesc cu indulgenţă hoţia?
Am început acest material enunţându-mi convingerea că Mazăre nu va avea nicio dificultate la scrutinul de duminică. Şi, chiar dacă nu sper într-un rezultat concret şi imediat al textului meu, chiar dacă mulţi vor spune că mă leg la cap fără să mă doară, aş fi avut remuşcări dacă aş fi tăcut.
Sper într-un procent decent pentru singurul independent din cursa pentru Primărie. Dacă el va fi votat de constănţenii care văd şi înţeleg realitatea, peste patru ani vor fi mai mulţi oameni de valoare încurajaţi să îşi lase la o parte confortul ca să facă ceva pentru oraş. Şi, atunci, în faţa adevărului şi bunelor intenţii, poate că strategiile lui Mazăre se vor dovedi neputincioase. Doamne ajută!
Comentarii
Etichete: alegeri locale 2012, candidat independent, Constanta, mazare, promisiuni
Iunie 18th, 2012 at 5:16 am
Frumos , adevarat , dureros , dar cine sa auda ? Creste si PP-DD.
Iunie 24th, 2012 at 8:45 am
Ma doare….ne doare domnule Mazare…vrem mai multe pentru noi, pentru copii….de la curatenie, cultura, aer curat (parcuri), plimbare placuta in zona veche a orasului (Stefan cel Mare, Ferdinan, Zona Peninsulara…) si toate celelalte lucruri marunte…care fac mare diferenta intre Constanta si Cluj sau Timisoara….si multe alte orase. Constantenii nu-s turisti…noi traim sici si in iernile aspre, si primaverile insorite…si refuzam buriceala….Ajunge!!!!!!!
Serviti asta turistilor “ieftini” vara …dar noi ne vrem orasul innapoi.
Credeti-ma ca atat printre noi constantenii, cat si o mare parte din turisti nu doresc haosul de proasta calitate din Mamaia.
E timpul sa va intoarceti capul catre oras….constantenii v-au votat!
Mai 13th, 2015 at 8:33 am
Cred ca este cel mai real si corect articol despre orasul care candva era unul dintre cele mai frumoase orase din tara ,pacat ca a ajuns intr- stare deplorabila si tare mi-as dori se redevina ceeea ce a fost daca ar fi posibil . Iubesc orasul dar dar cum bine spui in articol NU SUNT TURIST ci locuitor care vreau un oras frumos.